ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1134/2024

HOTĂRÂRE

22.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1134/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2023, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. și E. prin Sindicatul Național "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția Copilului Giurgiu, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună acordarea unei despăgubiri reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5.000 RON brut, echivalentul a 2.500 RON lunar pentru perioada stării de urgentă 16 martie 2020 - 15 mai 2020, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală penalizatoare.

La termenul de la 15 septembrie 2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale față de împrejurarea că domiciliul reclamanților este în Județul Giurgiu, iar sindicatul figurează ca reprezentant legal.

Prin sentința civilă nr. 1787 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

În esență, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că a fost învestit cu soluționarea unui litigiu de muncă inițiat de reclamanții, persoane fizice, reprezentați de sindicat. A mai reținut dispozițiile art. 269 Codul muncii și a apreciat că nu sunt aplicabile statuările din Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost formulată de către sindicat în numele membrilor săi, ci de persoane fizice prin reprezentant, acestea având domiciliul în Județul Giurgiu, s-a constatat că este competent să soluționeze cauza Tribunalul Giurgiu.

La termenul de la 14 martie 2024, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 100/2024 LM/AS din 14 martie 2024, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a reținut că acțiunea introductivă este un litigiu de muncă și a fost formulată de reclamanți prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii", în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 367/2022, iar împuternicirile semnate de membrii de sindicat au fost atașate cererii de chemare în judecată. Față de prevederile art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și ale art. 269 Codul muncii, ținând cont de statuările din Decizia nr. 1/2013 și de faptul că sediul sindicatului este în Municipiul Craiova, Județul Dolj, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect acordarea unei despăgubiri reprezentând stimulentul de risc pentru perioada stării de urgență 16 martie 2020 - 15 mai 2020, cerere formulată și semnată prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii".

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022:

"Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.", iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor."

Conform alin. (3) din același act normativ: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanța supremă constată că prin Decizia nr. 1/2013 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant." Înalta Curte notează că, deși Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin Legea nr. 367/2022, ambele acte normative reglementează domeniul dialogului social, prevederile legale incidente în prezentul litigiu fiind similare.

Față de împrejurarea că sediul Sindicatului Național "Forța Legii" este în Municipiul Craiova, Județul Dolj, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.