ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2023

HOTĂRÂRE

23.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.05.2022 pe rolul Tribunalului Dolj, secția Conflicte Muncă și Asigurări Sociale, reclamanții A., B., C., D. și E., reprezentați legal prin SINDICATUL NAȚIONAL "FORȚA LEGII", în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GIURGIU, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună acordarea către reclamanți a unei despăgubiri reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5.000 RON brut, echivalentul a 2.500 RON lunar, pentru perioada stării de urgentă 16.03.2020 - 15.05.2020, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 2199/2022 din 31.10.2022, pronunțată de Tribunalului Dolj, secția Conflicte Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În privința competenței teritoriale, legislația muncii derogă de la dreptul comun, în sensul că aceasta nu aparține instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci celei de la domiciliul/reședința/sediul reclamantului sau locul său de muncă, acestea fiind norme de competență teritorială absolută, textul instituind însă, și o competență teritorială alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea: sau la domiciliul lor (înțeles în sens larg, inclusiv reședința) sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă.

Cu toate acestea, în materia litigiilor de muncă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 1/2013, prin care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Reținând că, în cauză, acțiunea nu este formulată de Sindicatul Național Forța Legii în numele reclamanților, ci este promovată de reclamanți, Sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora, în baza dispozițiilor legale menționate, instanța a considerat că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, ci competența aparține Tribunalului Giurgiu, în circumscripția căruia se află atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamanților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 13/LM/AS din 18 ianuarie 2023, instanța Tribunalului Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, atașat cererii de chemare în judecată, au fost depuse împuternicirile semnate de membrii de sindicat A., B., C., D. și E. prin care aceștia au împuternicit Sindicatul Național "Forța Legii" să întreprindă toate demersurile necesare, precum și orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a promova și susține acțiuni în justiție în numele lor, în vederea apărării drepturilor ce decurg din calitatea lor de membrii de sindicat.

Totodată, a reținut că acțiunea este semnată de Președintele Sindicatului Național "Forța Legii", iar sediul Sindicatului este în Craiova, Județul Dolj, în a cărui rază teritorială funcționează Tribunalul Dolj.

Or, pentru toate situațiile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care din instanțele deopotrivă competente să fie sesizată, revine exclusiv reclamantului, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.. Odată alegerea făcută, instanța nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului, declinarea competenței.

Prin urmare, a reținut că Tribunalul Dolj a fost în mod corect și legal sesizat, date fiind dispozițiile legale incidente, respectiv art. 269 Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dolj și Tribunalul Giurgiu, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că în discuție nu este competența materială procesuală, ci competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict.

Instanțele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competența se stabilește după regulile unui conflict individual de muncă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din același act normativ, salariații pot fi reprezentați legal de sindicat, care au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi.

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele și consilierul juridic al sindicatului, fiind anexate la dosar și împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale.

Prin urmare, în cauză este relevantă decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național "Forța Legii" în numele membrului său, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcționează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la sediul sindicatului.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.