ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin acțiunea înregistrată la 09.08.2023, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub numărul x/2023, reclamanții A., B., C. și D. prin reprezentant legal Sindicatul Național "E.", în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să plătească reclamanților despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, începând cu data de 01 aprilie 2020 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate, plus dobânda legală.

Prin sentința nr. 2340/17.11.2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În privința competenței teritoriale, legislația muncii derogă de la dreptul comun, în sensul că aceasta nu aparține instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci celei de la domiciliul/reședința reclamantului sau locul său de muncă, acestea fiind norme de competență teritorială absolută, textul instituind însă, și o competență teritorială alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea: sau la domiciliul lor (înțeles în sens larg, inclusiv reședința) sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă (art. 269 Codul muncii, modificat prin O.U.G. nr. 42/2023).

Cu toate acestea, în materia litigiilor de muncă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 1/2013, prin care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Reținând că, în cauză, acțiunea nu este formulată de Sindicatul Național "E." în numele reclamanților, ci este promovată de reclamanți, Sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora, în baza dispozițiilor legale menționate, instanța a considerat că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, ci competența aparține Tribunalului Giurgiu, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 25/LM/AS din 29 februarie 2024, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că acțiunea introductivă este un litigiu de muncă și a fost formulată de reclamanți prin reprezentant legal Sindicatul Național "E.", iar împuternicirea semnată de membrul de sindicat a fost atașată cererii de chemare în judecată. Față de prevederile art. 269 Codul muncii, ținând cont de statuările din Decizia nr. 1/2013 și de faptul că sediul sindicatului este în Județul Dolj, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalului Dolj.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu la plata despăgubirilor salariale, în discuție fiind competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict.

Instanțele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competența se stabilește după regulile unui conflict individual de muncă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 24 aprilie 2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022, care a preluat dispozițiile art. 28 din legea anterioară), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost 284 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele sindicatului, fiind anexate la dosar și împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la instanța în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național "E." în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcționează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamanții și-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.