ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1291/2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin sentința nr. 2223/2023 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, fiind competent tribunalul în raza căruia se află atât domiciliul cât și locul de muncă al reclamanților.

S-a constatat, de asemenea, că, față de modul de redactare a cererii de chemare în judecată, Sindicatul Național "Forța Legii" este doar un mandatar al reclamanților, salariați ai pârâtei, nejustificând calitate procesuală activă, astfel că, în cauză, nu este incidentă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul Competent să soluționeze recursul în interesul legii nr. 1/2013.

Prin sentința civilă nr. 103/2024LM/AS din 14 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național "Forța Legii" în numele membrilor săi, iar sediul sindicatului este în municipiul Craiova, care se află în raza teritorială a Tribunalului Dolj.

Așadar, Sindicatul Național "Forța Legii" deține calitate procesuală activă în cauză iar, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul Competent să soluționeze recursul în interesul legii nr. 1/2013, instanța competentă teritorial în cazul acțiunilor promovate de sindicat în numele membrilor săi fiind instanța de la sediul sindicatului.

S-a reținut astfel că, în raport cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între instanțele deopotrivă competente, cu consecința că instanța învestită cu cererea de chemare în judecată nu mai poate să își decline competența.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu la plata unor drepturi salariale, în discuție fiind competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict.

Se reține că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența se stabilește conform regulilor aplicabile conflictelor de muncă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 24 aprilie 2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi, și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele sindicatului, fiind anexate la dosar și împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la instanța în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național "Forța Legii" în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, aflat în raza teritorială a Tribunalului Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., partea reclamantă și-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.