ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 804/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția I civilă în 16.11.2023, sub nr. x/39/2023, petentul A a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 791/02.11.2023 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă în dosarul nr. x/285/2022.

În motivare, revizuentul a reiterat aspecte privind fondul pricinii, susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv nu s-a pronunțat asupra modificării procesului verbal de punere în posesie nr. 2434/2006 și a titlului de proprietate nr. 2335/2006, conform cu sentința civilă nr. 1548/2008, aspect solicitat și lămurit în considerentele cererii modificatoare.

Instanța s-a pronunțat pe cererea inițială de refacere/reactualizare a procesului-verbal de punere în posesie nr. 2434/2006, fără să țină cont de cererea modificatoare care viza modificarea celor două acte conform cu sentința nr. 1548/2008.

A precizat că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă este contrară soluțiilor pronunțate de Judecătoria Rădăuți prin sentințele: nr. 1548/2008 (care dispune excluderea suprafeței de 12 ari din suprafața de 25 de ari din titlul de proprietate nr. 2335, această excludere însemnând că se impune modificarea titlului de proprietate), nr. 894/2021 (care a făcut obiectul excepției autorității de lucru judecat în prima instanță) și nr. 2885/2018 (prin care s-a respins plângerea la Legea nr. 18/1991, obligare la punere în posesie, întocmire documentație în vederea emiterii titlului de proprietate și daune cominatorii).

De asemenea, a arătat că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă este contrară și considerentelor din cererea precizatoare și modificatoare, încălcând principiul disponibilității care guvernează procesul civil.

În 28.12.2023, revizuentul a depus o cerere completatore a motivelor de revizuire, iar în 08.01.2024 a depus o nouă completare la cererea de revizuire, prin care a invocat un motiv suplimentar de revizuire, respectiv cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În 21.03.2024, revizuentul a depus precizări suplimentare la cererea de revizuire, prin care a invocat încălcarea, de către decizia atacată, și a autorității de lucru judecat a sentinței nr. 466/09.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/2000), respectiv a sentinței nr. 3425/20.12.2022 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/285/2021).

Prin decizia nr. 149/07.02.2024, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, constatând că împotriva deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava s-a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecința creării unui dosar separat; a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

În 12.02.2024 a fost constituit dosarul nr. 90/39/2024, având ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 701/10.07.2024, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 791/02.11.2023, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă în dosarul nr. x/285/2022, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziții invocate față de sentința nr. 894/13.04.2021 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/285/2020), decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava (dosar nr. x/285/2018), sentința nr. 1548/2.04.2008 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/285/2008), sentința nr. 2885/18.09.2018 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/285/2018), sentința nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/2000) și sentința nr. 3425/20.12.2022 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/285/2021).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., revizuentul A.

Prin memoriul de recurs, revizuentul arată că decizia nr.791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, sens în care face trimitere la prevederile art. 9 alin. (2) și la art. 22 alin. (6) C. proc. civ., pe care le-a redat sub forma citării.

A arătat și că pretenția formulată a fost cea de emitere a titlului, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/285/2018, iar, potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Motivul de revizuire invocat trebuia analizat prin raportare la fondul pretențiilor concrete deduse judecății de către reclamant și se referă la neconcordanța dintre petitul cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță.

Arată că petitul viza și emiterea titlului de proprietate, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava, însă decizia a cărei revizuire o solicită nu se pronunță pe petitul reclamantului, de emitere a titlului, motiv pentru care consideră ca fiind incident motivul de casare prevăzut de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la decizia recurată arată că instanța nu a analizat cererea sa de revizuire din perspectiva solicitată, în care hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă principiile prevăzute de art. 9 și de art. 22 C. proc. civ., precum și prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., contrar deciziei nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă și sentinței nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți.

Precizează că hotărârea a cărei revizuire o solicită și decizia recurată au fost pronunțate cu încălcarea legii, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de recurent.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., arată că deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă, a cărei revizuire o solicită, cuprinde argumente contradictorii, indicând, în acest sens, considerentele evocate la pagina 12, alin. (6) – (7) din respectiva hotărâre.

Referindu-se la decizia împotriva căreia a formulat calea de atac a revizurii, arată că analiza efectuată în paragrafele menționate, pe de o parte, este lipsită de rațiune juridică și se contrazice, iar, pe de altă parte, afirmă, relevând cadrul factual, că, dacă titlul de proprietate a fost emis în baza sentinței nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, atunci terenul de 12 ari este cel care a rămas în titlul de proprietate nr. 2335/2006, astfel că terenul care a fost exclus trebuie să se întoarcă pe amplasamentul din titlul de proprietate nr. 1442/1999, respectiv pe parcelele nr. (...) și (...), astfel cum s-a statuat în decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă, concluzionând în sensul că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanța nu s-a pronunțat astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Relevând, de asemenea, situația de fapt, arată că procedura de reconstituire nefinalizată vizează terenul în suprafață de 1.725 mp, indicat în sentința nr. 2885/18.09.2018 a Judecătoriei Rădăuți, teren ce nu are legătură cu cei 13 ari, cu vecinătățile din titlul de proprietate nr. 1442/1999, și nici cu cei 12 ari menționat în sentința nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, sens în care precizează că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/285/2022, în care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire, a solicitat să se dispună emiterea unui titlu de proprietate, astfel cum a statuat decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă.

O altă nelegalitate o constituie aplicarea art. III din Legea nr. 169/1997, fără a fi pus în discuție acest temei juridic, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care consideră ca fiind incident motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de revizuire trebuia să cenzureze aspecte ce țin de nelegalitatea deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă.

Precizează că doar chestiunile de nelegalitate și faptele pe care se întemeiază privesc admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Cum instanța de revizuire nu a cenzurat aspecte ce țin de nelegalitate, a pronunțat o hotărâre susceptibilă de casare în baza art. 488 alin (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care solicită desființarea hotărârii recurate.

Intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului față de împrejurarea că motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege.

În acest sens, a arătat că recurentul nu a justificat, în mod argumentat, niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

De asemenea, a precizat că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare care echivalează cu nemotivarea recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt pertinente.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, sens în care a indicat că susținerile formulate prin cererea de recurs sunt încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Fără a se raporta la analiza realizată în considerentele deciziei atacate care au justificat soluția adoptată în raport cu contrarietatea reclamată, în acord cu temeiul de drept al revizurii formulate, recurentul s-a rezumat, contrar exigențelor de motivare a recursului, doar la reiterarea susținerilor expuse în cadrul cererii de revizuire, lăsând în afara analizei tocmai considerentele prin care s-a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințelor impuse de legiuitor cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, ignorând dezlegările curții de apel, prin care s-a stabilit, pe de o parte, că în dosarul ulterior (nr. x/285/2022) a fost analizată excepția autorității de lucru judecat cu privire la sentința nr. 894/13.04.2021 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul respingerii acesteia, astfel că acest aspect nu mai poate fi repus în discuție în prezentul litigiu, iar, pe de altă parte, în raport cu celelalte hotărâri judecătorești a căror autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcată ca efect al pronunțării deciziei împotriva căreia și-a îndreptat cererea de revizuire, că nu este îndeplinită tripla identitate, de părți, obiect și cauză, pentru a se putea solicita revizuirea, recurentul s-a limitat doar la a relua susținerile formulate prin cererea de revizuire cu privire la situația de fapt a speței și a judecății din realizate în soluționarea apelului pe care l-a formulat în dosarul nr. x/285/2022, fără a specifica, în concret, eventuale aspecte de nelegalitate a deciziei recurate în legătură cu soluția de respingere, ca nefondată, a cererii sale de revizuire, care să poată fi supuse cenzurii în prezenta cale extraordinară de atac.

Or, această modalitate de formulare a motivelor de recurs nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările în drept ale instanței de revizuire.

În acest sens, alegațiile părții prin care se reclamă un pretins viciu al motivării deciziei recurate, prin aceea că instanța de revizuire nu ar fi analizat susținerile formulate prin cererea de revizuire, referitoare la faptul că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă ar încălca principiile prevăzute de art. 9 și art. 22 C. proc. civ., se plasează doar sub aparența unei critici de nelegalitate, ce nu determină învestirea instanței de recurs.

Astfel, neținând cont de aspectul că judecata înfăptuită prin decizia recurată s-a mărginit, conform celor arătate, la analiza admisibilității căii de retractare formulate, constatând neîndeplinirea condițiilor prescrise de motivul de revizuire invocat și care, dat fiind scopul demersului judiciar promovat, nu putea antama chestiuni ce tind la reformarea hotărârii atacate, precum cele factuale antamate prin memoriul de recurs, revizuentul înțelege să evoce doar aspecte incompatibile cu controlul în casație al unei hotărâri pronunțate într-o cale de atac de retractare atunci când reia aspectele litigioase deduse judecății în pricina în care a fost pronunțată hotărârârea a cărei revizuire o solicită.

Lipsite de aptitudinea de a declanșa verificarea jurisdicțională a instanței de recurs sunt și susținerile privitoare la nesocotirea, de către decizia împotriva căreia și-a îndreptat cererea de revizuire, a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că ar fi contrară deciziilor nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă și nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, cât timp nici aceste afirmații nu sunt îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate, unicul act jurisdicțional supus controlului judiciar în prezenta cale extraordinară de atac.

Inclusiv afirmațiile referitoare la greșita aplicare a legii privesc doar judecata finalizată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, iar nu decizia împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, fiind puse în discuție, inadecvat procedural, doar aspecte legate de fondul respectivei pricini și de probatoriul administrat în cadrul respectivului dosar, iar nu elemente care să contureze, specific prezentului demers procesual, o pretinsă neconformitate în aplicarea regulilor de drept specifice cazului de revizuire invocat.

Mai mult, cât timp analiza jurisdicțională a instanței de retractare s-a limitat la verificarea condițiilor de admisibilitate a căii de atac formulate, iar nu la aplicarea unor norme de ordin substanțial, motivul de casare privitor la interpretarea eronată a unor prevederi de drept material, lipsit de corespondent în considerentele deciziei atacate, cum s-a arătat, nici nu ar fi fost incident speței.

În afara controlului instanței de recurs se plasează și afirmația recurentului în sensul că „instanța de revizuire nu a cenzurat aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii atacate cu revizuire”, din moment ce partea omite și de această dată a arăta, în concret, eventualele aspecte de ordin juridic ce ar fi fost nerespectate de către curtea de apel cu prilejul examinării cauzei, generalitatea termenilor în care a fost formulată această susținere nefăcând posibilă fixarea limitelor controlului de legalitate.

Astfel fiind, toate aceste carențe în dezvoltarea unor argumente efective în combaterea silogismului logico-juridic al instanței de revizuire imprimă un caracter pur formal susținerilor formulate, negrefate, cum s-a arătat, pe dezlegările jurisdicționale din precedenta etapă procesuală.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele curții de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs din perspectiva motivelor de casare invocate, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura extraordinară a căii de atac a recursului, situație față de care devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 701 din data de 10 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava-Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 701 din data de 10 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.