ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2034/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, pentru încălcarea autorității de lucru judecat a aspectelor statuate prin sentința civilă nr. 466/2000 și decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a ignorării temeiului juridic al cererii inițiale, a obligativității comisiei județene privind eliberarea formală a unui nou titlu de proprietate și a faptului că o hotărâre poate soluționa, pe cale incidentală, o chestiune invocată de petent pe calea apelului, prin care a cerut lămurirea titlului de proprietate nr. 2335.

Revizuentul a arătat că, prin decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, Tribunalul Suceava a contrazis aspectele reținute în sentința nr. 466/2000 și în decizia nr. 415/2019, apreciind că ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional în această din urmă hotărâre nu are autoritate de lucru judecat, dezlegările fiind simple considerente, deoarece nu susțin dispozitivul.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 146 din 9 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Marginea, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Consiliul Superior al Magistraturii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Prin încheierea nr. 17 din camera de consiliu din 23 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis cererea formulată de petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta deciziei nr. 146 din 9 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021. A îndreptat eroarea materială în ceea ce privește calea de atac, în sensul consemnării, în loc de mențiunea "Definitivă", a mențiunii "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava".

Împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Suceava a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, admițând excepția de tardivitate și anulând, ca tardivă, cererea de revizuire.

Recurentul a susținut că, prin pronunțarea acestei soluții, instanța de revizuire i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale.

A arătat că a formulat cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, iar decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 i-a fost comunicată la 19 noiembrie 2021, cu depășirea termenului de 30 de zile de la pronunțare.

Recurentul a menționat că a depus cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, în interiorul celor 30 de zile calculate de la comunicarea deciziei atacate, A afirmat că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 se coroborează cu cele ale art. 470 alin. (5) C. proc. civ., precum și cu celelalte texte legale care prevăd că termenul de 30 de zile curge de la comunicarea hotărârii.

A solicitat să se constate că dezlegările instanței de revizuire referitoare la tardivitatea cererii de revizuire sunt eronate și fondate pe o greșită aplicare a normelor de procedură incidente, motiv pentru care, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 174-175 C. proc. civ., a considerat că se impune anularea deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

La 8 iunie 2022, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în baza art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 14 iunie 2022, intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Suceava a solicitat respingerea recursului și judecata în lipsă.

La 4 iulie 2022, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, prin raportare la art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 634 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a cerut respingerea, ca nefondat a recursului.

La 12 iulie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinările depuse de intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, și Consiliul Superior al Magistraturii. Răspuns la întâmpinarea formulată de acest din urmă intimat a depus și intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Suceava, care a solicitat și judecata în lipsă.

Prin rezoluția din 13 iulie 2022, a fost stabilit termen de judecată a cererii de revizuire la 27 octombrie 2022.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că următoarele:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de nelegalitate indicat evocă prevederile art. 175 și art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul a susținut nelegalitatea deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, care a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a anulat, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Marginea, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Consiliul Superior al Magistraturii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Această critică, ce vizează modalitatea de soluționare a excepției tardivității cererii de revizuire, este nefondată.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, pentru încălcarea autorității de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 466/2000 și decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, cu privire la menționarea în titlul de proprietate nr. x a suprafeței de 1200 mp din zona de luncă, situată pe raza comunei Marginea, aspect asupra căruia, prin hotărârea supusă revizuirii s-a apreciat că este un simplu considerent, neintrat în puterea lucrului judecat, deoarece nu susține dispozitivul.

Decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă este o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 18/1991 raportate la cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și ale art. 483 alin. (2) din acest din urmă act normativ, fiind pronunțată în materia fondului funciar, pentru care normele legale menționate prevăd că hotărârile instanțelor de fond sunt supuse numai apelului.

Raportând acest raționament la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că termenul pentru promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă, cum corect a constatat și Curtea de Apel Suceava, la 12 octombrie 2021, care este data pronunțării și a rămânerii definitive a deciziei a cărei anulare o solicită recurentul.

Contrar susținerilor acestuia, dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, pe de o parte, acestea vizează termenul prevăzut pentru declararea căii de atac a apelului (30 de zile de la comunicarea sentinței), iar, pe de altă parte, normele conținute de art. 511 alin. (1) pct. 8 din cod, care reglementează termenul pentru formularea revizuirii, sunt imperative.

Astfel cum corect a constatat Curtea de Apel Suceava prin raportare la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurentul a formulat cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, conform mențiunii inserate de oficiul poștal pe plicul cu care a fost expediată cererea la această instanță, pe rolul căreia a fost înregistrată la 14 decembrie 2021.

Însă, față de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă de la 12 octombrie 2021, împlinindu-se la 12 noiembrie 2021, conform art. 182 alin. (1) din același act normativ.

Ca atare, formularea cererii de revizuire la 13 decembrie 2021 a fost făcută de către recurent cu nerespectarea termenului stipulat imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspect ce a condus la decăderea acestuia din dreptul procedural în temeiul căruia instanța de apel ar fi putut să examineze fondul căii extraordinare de atac.

Această sancțiune intervine în situația efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, sancțiunea fiind reglementată în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Înalta Curte mai reține că, cu referire la art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Curtea Constituțională a constatat, prin decizia nr. 366/2021 din 3 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în paragrafele 24 și 25, că termenul de introducere a cererii de revizuire care curge de la pronunțarea ultimei hotărâri "24. (...) nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. 25. Curtea a mai reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil".

Pentru argumentele expuse, se constată că este corectă soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava asupra excepției tardivității cererii de revizuire, recurentului nefiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale.

În raport de acest aspect, Înalta Curte reține că, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Suceava nu i-a produs recurentului vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulității actelor de procedură și înlăturarea acestora în baza art. 177 alin. (2) din acest act normativ.

În consecință, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, îndreptate prin încheierea din camera de consiliu nr. 17 din 23 martie 2022, a aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, îndreptate prin încheierea din camera de consiliu nr. 17 din 23 martie 2022, a aceleași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.