ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de recursul declarat de reclamanții A și B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia nr. 888 A din 23 septembrie 2024, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat ca fiind perimat apelul formulat de reclamanții B și A împotriva sentinței nr. 441/01.04.2022 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanții B și A.

Au arătat recurenții că la data de 16.01.2023, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 30.10.2023, cererea de repunere pe rol formulată de către aceștia a fost respinsă.

Recurenții au formulat o nouă cerere de repunere pe rol, prin care au solicitat și judecata în lipsă, conform art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenții apreciază că ultimul act de procedură îndeplinit de aceștia, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat la data de 30.10.2023, moment la care instanța a luat în discuție cererea de repunere pe rol.

Față de cele arătate și întrucât art. 417 C. proc. civ. nu distinge dacă actul de procedură a primit o dezlegare favorabilă sau nu, recurenții apreciază că au efectuat un act de procedură în condițiile art. 148 și urm. C. proc. civ., constând în cererea de repunere pe rol formulată.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenții au susținut nelegalitatea soluției de perimare a cererii de apel promovate împotriva sentinței nr. 441/01.04.2022 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă, invocând încălcarea, de către curtea de apel, a dispozițiilor art. 416 alin. (2) și art. 417 C. proc. civ., în raport cu analizarea, în 30 octombrie 2023, a cererii reclamanților, de repunere pe rol, din 14 iunie 2023.

Critica, deși subsumabilă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (iar nu și celui de la pct. 8 al aceluiași text de lege, cum eronat afirmă recurenții), este nefondată.

Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, aceasta este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să o constate și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, se constată că judecata apelului a fost suspendată de către Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2023, deoarece părțile au lipsit nejustificat la acel termen de judecată și nici nu au solicitat judecata în lipsă.

Ulterior, la cererea reclamanților-apelanți, înregistrată la 14 iunie 2023, instanța de apel a stabilit termen de judecată la data de 30 octombrie 2023, în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei.

Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2023, constatând că în continuare nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar potrivit art. 417 din același cod, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Indicând că prevederile art. 417 C. proc. civ. „nu disting între acte de procedură care primesc o dezlegare favorabilă sau o dezlegare nefavorabilă”, pentru a acorda cererii de repunere pe rol a cauzei formulate în 14 iunie 2023, inadecvat juridic, valența unui act de procedură întreruptiv al termenului de perimare, recurenții omit faptul că, prin încheierea din 30 octombrie 2023, instanța de apel, respingând, ca neîntemeiată, respectiva cerere, a menținut măsura suspendării dispusă la termenul de judecată din 16 ianuarie 2023.

Or, prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, neoperând repunerea pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare, astfel că numai o cerere de redeschidere a judecății admisă de instanță ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispozițiile art. 417 și art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Este adevărat că, în aparență, recurenții-reclamanți nu au stat în pasivitate și au formulat cererea de repunere pe rol în vederea continuării judecății, însă au avut în continuare o conduită culpabilă, omițând să se prezinte la termenul de judecată stabilit în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, respectiv a solicita judecarea cauzei în lipsa lor, pentru a evita menținerea temeiului suspendării judecății, reprezentat de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce a determinat împlinirea termenului de perimare a căii de atac a apelului, instanța de prim control judiciar făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în absența unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, care să se încadreze în dispozițiile art. 417 - 418 C. proc. civ.

Astfel, este lipsită de temei susținerea recurenților care tinde a deplasa momentul de început al curgerii termenului de perimare la data analizării cererii de repunere pe rol de către instanță, la 30 octombrie 2023, prin aceea că „dispozițiile art. 417 C. proc. civ. nu disting între acte de procedură care primesc o dezlegare favorabilă sau nefavorabilă”, cât timp, în acord cu prevederile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează imperativ momentul de început al curgerii termenului de perimare, în speță „ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță” este reprezentat de chiar data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, 16 ianuarie 2023.

De altfel, criticile formulate supun atenției, mai degrabă, aspecte relative la soluția de respingere, prin încheierea din 30 octombrie 2023, a cererii de repunere pe rol formulate, în condițiile invocării „efectuării unui act de procedură în condițiile art. 148 și urm. C. proc. civ.”, aspect ce se repercutează strict în privința menținerii măsurii suspendării judecății cauzei.

Cum însă, obiectul verificării jurisdicționale din prezenta cale extraordinară de atac este limitat la cercetarea legalității deciziei prin care s-a constatat perimarea cererii de apel, criticile ce tind la reformarea încheierii din 30 octombrie 2023 a curții de apel nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

Mai mult, deși potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului se poate declara, cât timp durează suspendarea, calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară, din verificările efectuate se constată că reclamanții nu au atacat, printr-un recurs separat, încheierea din 30 octombrie 2023.

Deopotrivă, susținerile formulate, în acest sens, tind să ignore faptul că, prin decizia atacată, s-a arătat în mod expres că „efectul juridic al încheierii din 30 octombrie 2023, prin care s-a respins prima cerere de repunere pe rol, nu are decât semnificația menținerii măsurii suspendării dispuse anterior, la data de 16 ianuarie 2023, iar nu a unei noi suspendări”.

În raport cu toate cele reținute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 16 ianuarie 2023 și nu a fost afectat de vreo cauză de suspendare/întrerupere, împlinindu-se la data de 16 iulie 2023, în mod legal s-a constatat, prin decizia atacată, că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părților, care nu au îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării.

În aceste condiții, se constată și că formularea celei de-a doua cereri de repunere pe rol a cauzei, înregistrată în 16 aprilie 2024, ulterior împlinirii termenului de perimare (16 iulie 2023), este, la rândul său, lipsită de efecte juridice în plan procesual, cum în mod judicios a reținut instanța de apel.

Pentru argumentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele pentru a opera motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A și B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A și B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.