ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 777/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 950 din 09 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 914 din 18 mai 2023, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/1/2023; a obligat revizuenta la plata către intimata B a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii formulată în cauză:

La 27 ianuarie 2025, prin poștă, petenta S.C. A S.R.L. a depus cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 950 din 09 aprilie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2024.

În motivarea cererii, petenta a învederat că instanța supremă a omis și nu a lămurit, potrivit art. 442 - 443 C. proc. civ., circumstanțele în care au fost formulate întâmpinările și contestațiile la executare privind conflictul de muncă și asigurări sociale menționate în titlurile executorii ce cuprind dispoziții contradictorii și nici nu s-a raportat la împrejurările ivite ulterior acestora în considerarea motivelor de nelegalitate invocate pe calea cererii de revizuire soluționate prin decizia nr. 950 din 09 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/1/2024.

În opinia sa, contestația la executare este reglementată de art. 399 - 404 vechiul C. proc. civ. și reprezintă mijlocul procedural prin care oricare dintre părți sau terțe persoane pot obține desființarea măsurilor ilegale de urmărire silită.

Contestațiile la executare nu pot fi folosite pentru a examina aspecte ce țin de fondul cauzei și care să repună în discuție hotărârea definitivă prin anularea sau modificarea titlului executoriu.

A mai arătat că legea cunoaște o excepție de la acest principiu atunci când executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, putându-se invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.

În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentințele civile nr. 1558/2014 și nr. 2191/2017, definitive, pronunțate de Judecătoria Deva, în dosarele nr. x/221/2013 și nr. x/221/2017, în aceeași pricină, context în care, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța poate constata îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză și să dispună anularea sentinței civile nr. 2191/2017 pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, instanța a ignorat prevederile art. 1201 vechiul C. civ. și pe cele ale art. 163 alin. (1) vechiul C. proc. civ., precum și fundamentul motivului de revizuire ce vizează autoritatea de lucru judecat pronunțând o hotărâre nelegală.

În mod greșit, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, pe considerentul că motivele invocate în susținerea acesteia sunt străine de obiectul cauzei, luând în considerare întâmpinarea depusă de intimații C, D și B, la 02 aprilie 2024, care s-au folosit de decizia nr. x/2015 în scopul menținerii situației juridice potrivnice stabilite în dosarul prin decizia nr. x/2018.

Or, instanța, prin respingerea cererii de revizuire, a creat răspunderea petentei în baza titlului executoriu nr. x/2018, ca debitor aflat în insolvență, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, ca persoană fizică și juridică vătămată în dreptul său la muncă și la protecție socială, de o autoritate publică, înregistrând pierderi de 16.500 lei/lună, adică până în prezent 1.122.000 lei, până la obținerea unei hotărâri încadrată în reglementările art. 483 alin. (1) C. proc. civ., prin care să se dispună întoarcerea executării silite, conform art. 722 - 723 C. proc. civ.

Instanța poate constata nulitatea hotărârii nr. 2191/2017 și, implicit, a actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x/2018, prin care intimatele urmăresc să mențină certificatul de moștenitor nr. 15/2013 și să anuleze situația juridică a convenției din 30 aprilie 2004 și a contractului cod RO 9807.01.01.02.0258, care, potrivit art. 969 vechiul C. civ., au putere de lege între părți și nu pot fi revocate de către un notariat, ci doar prin consimțământul părților sau din cauze autorizate de lege de către o instanță judecătorească.

Nulitatea actelor de executare silită din 07 martie 2019 este confirmată de faptul că executarea silită nu urmărește recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile (art. 662 C. proc. civ.), ci obținerea revocării convenției din 30 aprilie 2004 prin încălcarea prevederilor art. 969 vechiul C. civ.

De asemenea, executarea silită este interzisă în acest caz, potrivit art. 686 C. proc. civ., și nu putea fi începută până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 687 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la 10 martie 2024, prin poștă, petenta S.C. A S.R.L. a solicitat admiterea acțiunii, iar pe fondul cauzei, cu privire la contestația la executare, care privește dosarul de executare nr. x/2018, a solicitat ca instanța să dispună întoarcerea executării silite, conform prevederilor art. 722 - 723 C. proc. civ., cu consecința delimitării terenului prin îngrădirea cu plasă de sârmă potrivit expertizei judiciare din dosarul nr. x/221/2007, între moștenitorii creditori ai defunctului E și moștenitorii defunctului F, cu obligarea pârâtelor la plata prejudiciului de 28.315 euro pentru o întrâziere de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, plata prejudiciului „notificării‟ în sumă de 1.122.000 lei, plata somației din dosarul de executare nr. x/2015 în sumă de 5.410 lei și a somației din dosarul de executare nr. x/2018 în sumă de 5.552,000 lei, în total 1.132.000 lei, sub rezerva achitării sumei în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și în termen de 30 de zile de la întoarcerea executării silite, fără cheltuieli de judecată, reiterând argumentele cu ce țin de incidența dispozițiilor legale care reglementează contestația la executare, motivele ce pot fi invocate în cadrul acesteia, titlurile executorii pronunțate în dosare diferite vizând aceeași pricină, incidența autorității de lucru judecat din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților răspunzători de executarea silită și folosirea unei certificat de moștenitor emis de un notariat.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând cererea de față, prin raportare la actele și lucrările dosarului și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 442 C. proc. civ., „(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”

Potrivit art. 443 C. proc. civ., „(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. (2) Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților. (3) Încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.”

Conform art. 444 C. proc. civ., „(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”

Din redactarea textelor legale redate rezultă că pe calea specială a îndreptării erorii materiale se pot îndrepta erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri.

Pe de altă parte, lămurirea hotărârii vizează situația în care dispozitivul hotărârii este neclar sau conține dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, în timp ce completarea are în vedere ipoteza în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii instanței de judecată.

În speță, prin decizia nr. 950 din 09 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 914 din 18 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă în dosarul nr. x/1/2023, și a obligat revizuenta la plata către intimata B a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, pe de o parte, că cererea de revizuire nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea ce face obiectul acesteia nu evocă fondul cauzei, fiind pronunțată în soluționarea unei alte cereri de revizuire, iar pe de altă parte, că respectivele critici invocate prin cererea dedusă judecății cu privire la pretinse erori în legătură cu situația de fapt reținută în dosar nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ.

Rezultă din dispozitivul și din considerentele hotărârii mai sus prezentate că instanța a soluționat cererea de revizuire cu care a fost învestită în sensul constatării inadmisibilității acestui demers judiciar prin raportare punctuală la motivele invocate de parte și la dispozițiile legale incidente în cauză, din cuprinsul acesteia nerezultând erori sau omisiuni și nici existența unor dispoziții ce s-ar impune a fi lămurite.

Deși se prevalează de procedurile reglementate prin dispozițiile art. 442 - 444 C. proc. civ., petenta nu indică, în concret, în cuprinsul cererii de față, nici eventuale erori, nici omisiuni comise de instanța de revizuire, după cum nu a reliefat nici existența, în cuprinsul dispozitivului, a unor dispoziții contradictorii ce s-ar impune a fi lămurite, aceasta exprimându-și, doar, nemulțumirea în legătură cu modul în care instanța de revizuire a soluționat calea extraordinară de atac cu care era învestită, și expunând propria opiniei cu privire la modul în care ar fi trebuit analizate și aplicate la circumstanțele cauzei dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Prin maniera de expunere, toate aceste aspecte tind să conducă la o rejudecare a cererii de revizuire, prin raportare la elementele factuale descrise, cu consecința înlăturării unor statuări ale instanței supreme și adoptarea unei soluții diametral opuse celei pronunțate, iar nu la îndreptarea, lămurirea sau completarea deciziei, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile de art. 442 - 444 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al cererii de față, or, acest lucru nu este permis în prezentul cadru procesual, trasat prin cererea dedusă judecății.

În aceste circumstanțe, având în vedere că aspectele reliefate de petentă nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele reglementate de art. 442 - 444 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 950 din 09 aprilie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2024, formulată de petenta S.C. A S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 950 din 09 aprilie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2024, formulată de petenta S.C. A S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.