ÎCCJ, Decizia nr. 4/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Sectia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 14 iunie 2022, sub nr. x/3/2022, reclamantul A a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B București S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 626/02.06.2022 și a structurii organizatorice a societății pârâte aplicabilă din 16.06.2022, ca netemeinică și nelegală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 41 și art. 48 din C. muncii.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2022, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate și a apărărilor formulate ca neîntemeiate, precum și o cerere modificatoare a primul petit al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate că, începând cu 06.03.2018 a fost hărțuit moral la locul de muncă de către numiții C, D, E și F, în timpul exercitării raporturilor de serviciu, fiind supus în permanență fenomenului de mobbing.

Prin Sentința civilă nr. 3172 din 23 mai 2023, Tribunalul București – Sectia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale:

- a respins acțiunea formulată împotriva pârâților C, D, E și F, ca fiind introdusă față de persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a respins petitul acțiunii introductive raportat la anularea deciziei nr. 626/02.06.2022 și a structurii organizatorice aplicabilă din 16.06.2022, ca inadmisibil.

- a respins primul capăt al cererii modificatoare, prin care s-a solicitat constatarea faptelor de hărțuire morală la care a fost supus reclamantul, ca inadmisibil.

- a admis în parte acțiunea modificată privind pe reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B Bucuresti S.A.

- a obligat pârâta la luarea tuturor măsurilor necesare pentru stoparea oricăror acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la reclamant.

- a obligat pârâtă la plata către reclamant a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale:

- a luat act de renunțarea apelantului-reclamant A la judecarea apelului;

- a respins apelul incident formulat apelanta-pârâtă B București S.A. împotriva Sentinței civile nr. 3172/23.05.2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2022, ca inadmisibil;

- a admis apelul principal formulat de apelanta-pârâtă B București S.A.. împotriva aceleiași sentințe civile și a schimbat sentința civilă apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta B București S.A.., ca neîntemeiată, păstrând în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a formulat cerere de revizuire solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii și schimbarea în parte a hotărârii atacate.

Redând soluțiile pronunțate de instanțele devolutive în dosar, revizuentul a precizat că, întrucât nu are cunoștință de motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel, înțelege să își completeze cererea printr-o acțiune în precizare, după comunicarea hotărârii. Totodată, a menționat că, în dosar, nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat.

La termenul de judecată din 16 aprilie 2024, revizuentul a depus la dosar cerere precizatoare la cererea de revizuire, prin care a solicitat obligarea intimatei la respectarea Sentinței civile nr. 3172/23.05.202 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/30/2020, întrucât are autoritate de lucru judecat, fiind executorie de la fond.

După redarea dispozitivului, respectiv a considerentelor sentinței menționate și reiterarea situației de fapt, revizuentul a învederat că soluția pronunțată de Tribunalul București este justificată și întemeiată, astfel încât se impune desființarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, prin care s-a admis apelul principal formulat de pârâtă.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 848 din 16 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, s-a arătat că cele două hotărâri – atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea – sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite. Astfel, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2022, invocându-se efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a considerentelor Sentinței civile nr. 3172 din 23.05.2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2022.

Așadar, instanța a constatat că prin Sentința civilă nr. 3172 din 23 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/3/2022, a fost soluționat în primă instanță un litigiu de muncă, iar prin decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunțată tot în dosarul nr. x/3/2022, au fost soluționate apelurile declarate atât de reclamant, revizuentul din cauză, cât și de pârâtă, intimata din cauză, împotriva Sentinței civile nr. 3172 din 23 mai 2023.

Or, a arătat instanța, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere întrunirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus atingere autorității de lucru judecat a soluției pronunțate în prima.

Recursul

Împotriva acestei decizii, A a declarat recurs.

A susținut că instanța nu a comunicat intimatei cererea sa precizatoare și că ar fi pus-o în discuția părților în lipsa sa, înainte de ora menționată pe citație.

Mai mult, instanța a schimbat temeiul de drept al cererii sale de revizuire; deși recurentul a declarat că înțelege să renunțe la judecata cererii de revizuire întemeiată pe art. 8 C. proc. civ. prin precizările depuse, totuși în mod nelegal instanța a soluționat cererea cu referire la acest temei de drept, ceea ce a atras soluția de constatare a inadmisibilității revizuirii.

Curtea de Apel București a respins apelul formulat de recurent cu aceleași argumente cu care a admis apelul formulat de B SA, iar din dispozitiv nu rezultă ce dezlegări de drept din sentința a păstrat sau îndepărtat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recursul nu a fost întemeiat în drept.

Reținând că recurentul a criticat decizia recurată susținând, pe de-o parte, că instanța a soluționat dosarul la altă oră decât cea menționată pe citație și că nu s-ar fi pus în discuție cererea sa precizatoare, iar pe de altă parte că cererea sa de revizuire este admisibilă, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Cu privire la incidența pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale etc.

În cauză, la 16 ianuarie 2024 s-a înregistrat pe rolul Secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de A împotriva Deciziei nr. 6392 din 15 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a făcut referire la autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 3172/2023 a Tribunalului București, fiind întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluția de primire din 12 februarie 2024, s-a stabilit termen de judecată la 16 aprilie 2024, ora 11, sens în care a fost emisă citația comunicată părții în absență la 26 februarie 2024.

Prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior, la 16 aprilie 2025, revizuentul a depus „cerere de modificatoare precizatoare la cererea de chemare în judecată”, prin care a solicitat obligarea intimatei la respectarea Sentinței civile nr. 3172/23.05.2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/30/2020, întrucât are autoritate de lucru judecat, fiind executorie de la fond, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 5 și 6 C. proc. civ.

Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte constată că cererea de revizuire astfel cum a fost formulată și precizată urmărește anularea Deciziei nr. 6392 din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru că ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 3172/2023 a Tribunalului București.

Așadar, este legală măsura instanței de revizuire, care, analizând întreaga argumentație în fapt expusă de revizuent, a constatat că demersul procesual al acestuia se fundamentează exclusiv pe motivul de revizuire prevăzut la pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din această perspectivă, sunt nefondate criticile recurentului, care a susținut că instanța ar fi modificat temeiul de drept al cererii sale, ceea ce a dus la respingerea căii extraordinare de atac; în realitate, instanța a dat eficiență art. 22 C. proc. civ. care se referă la „rolul judecătorului în aflarea adevărului” și a procedat la analiza criticilor revizuentului, în raport cu cele invocate prin cererea de revizuire.

Criticile privind nerespectarea procedurii de citare sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, instanța a emis procedura de citare cu revizuentul la 20 februarie 2024, iar dovada a fost depusă în cutia poștală a părții la 26 februarie 2024, potrivit art. 165 alin. (1) C. proc. civ., procedura de citare fiind legal îndeplinită, în raport cu data termenului de judecată, 16 aprilie 2024, ora 11.

La termenul de judecată acordat, revizuentul a fost prezent, situație în care orice alte aspecte legate de neregularitățile procedurii de citare nu se mai pot invoca, cum prevede art. 160 alin. (2) C. proc. civ.

Cu această motivare, Înalta Curte va respinge criticile formulate de recurent, referitoare la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile recurentului ce vizează nelegalitatea deciziei recurate, pentru că deciziile contradictorii ar fi fost pronunțate în dosare diferite, urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că: „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”, legiuitorul a urmărit să concretizeze și pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Reglementarea ipotezei de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a impus, de asemenea, pentru a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

În acest caz, s-a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de revizuire a respins calea extraordinară de atac a revizuirii ca inadmisibilă, întrucât deciziile pretins a fi contradictorii au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține la rândul său că prin cererea de revizuire, s-a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2022, invocându-se efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a considerentelor Sentinței civile nr. 3172 din 23.05.2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2022.

Prin Sentința civilă nr. 3172 din 23.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/3/2022, a fost soluționat în primă instanță un litigiu de muncă, iar prin Decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunțată tot în dosarul nr. x/3/2022, au fost soluționate apelurile declarate atât de reclamant, revizuentul din cauză, cât și de pârâtă, intimata din cauză, împotriva Sentinței civile nr. 3172 din 23.05.2023.

Ca urmare, reținând că deciziile contradictorii au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite, se vor respinge, ca nefondate, criticile recurentului cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, câtă vreme problema existenței unor astfel de hotărâri potrivnice se pune doar atunci când acestea au fost pronunțate în dosare (procese) diferite.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 848 din 16 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.