ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 775/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată în data de 23 martie 2021 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. x/85/2021, revizuentul A, în contradictoriu cu intimații B, C și D, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună revizuirea asupra dosarului nr. x/85/2018 al Tribunalului Sibiu.

Prin înscrisul depus la data de 14 aprilie 2021, revizuentul a precizat că înțelege să atace cu revizuire decizia civilă nr. 793 din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 404 din 14 mai 2021, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1042 din 12 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/85/2021/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva încheierii din 28 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin cererea înregistrată la 03 noiembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, sub nr. x/1/2022, revizuentul A a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă în dosarul nr. x/85/2018.

Prin decizia nr. 667 din 27 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 793 din 05 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă.

I.1. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă:

Prin decizia civilă nr. 2629 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia-Secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 739/2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă în dosarul x/85/2018.

I.2. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă:

Prin decizia nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/85/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis excepția nulității recursului, invocată din oficiu; a anulat recursul declarat de către revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 2629 din 10 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la 30 ianuarie 2025, sub nr. x/1/2025, contestatorul A a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.

II.1. Motivele contestației în anulare:

Contestatorul a solicitat anularea comunicării deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă în condițiile art. 505 alin. (1) și (2) C. proc. civ. referitoare la instanța competentă.

În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 404 din 14 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, iar prin decizia nr. 667/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 793/2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. y/85/2018, iar la termenul de judecată din 10 octombrie 2023 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/1/2022 la dosarul nr. x/85/2021, întrucât cele 2 cereri de revizuire au fost formulate împotriva aceleiași decizii.

În raport de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., contestatorul a considerat că se poate solicita revizuirea, iar instanța nu a ținut cont de recursul declarat în cauză și nici de înscrisul (întâmpinarea) depusă la 12 ianuarie 2024 prin care a arătat că este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, invocând și dispozițiile art. 706 alin. (1) și (2), art. 707 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 2512 alin. (1) și (3) și art. 2517 C. civ.

În drept, contestatorul a arătat că înțelege să se prevaleze de motivele care au făcut obiectul cererii de revizuire.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au depus întâmpinare.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs atunci când acestea nu s-au pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., text de lege de care contestatorul a înțeles să se prevaleze în susținerea căii extraordinare de atac promovate.

Decizia împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare a recursului declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 2629 din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția I civilă, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”

Sintagma folosită de legiuitor „nu este supusă niciunei căi de atac” are în vedere atât căile de atac ordinare, cât și cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, reținând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestație în anulare nu este supusă, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., niciunei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.