ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2025

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-Secția I civilă la 7 decembrie 2018, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta B S.R.L., prin administrator C, și pe pârâtul C, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei în cuantum de 70.000 €, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare.

În drept, a indicat dispozițiile art. 2158 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 522 din 23 iunie 2023, Tribunalul Bacău-Secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. și pârâtul C.

Prin decizia civilă nr. 253 din 25 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 522 din 23 iunie 2023 a Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A, care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea criticilor formulate, a învederat că instanța de apel a anulat calea de atac, ca netimbrată, întrucât nu a achitat suma de 3.429,3 lei, datorată pentru soluționarea apelului, astfel cum s-a stabilit în urma admiterii cererii de reexaminare.

În acest sens, a menționat că a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în valoare de 3.542 lei, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 22 aprilie 2024, care i-a fost comunicată abia la 26 aprilie 2024. Însă, instanța de apel nu a ținut seama de această împrejurare și a pronunțat soluția de anulare a apelului la 25 aprilie 2024, deci înainte de comunicarea încheierii pronunțate asupra reexaminării, încălcând astfel dispozițiile art. 6, art. 7 și art. 13 C. proc. civ., prin nerespectarea legalității desfășurării procedurii și încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Invocând prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurentul-reclamant a precizat că, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că hotărârea pronunțată în cererea de reexaminare trebuia să îi fie adusă la cunoștință, efectele acesteia producându-se după comunicare și în termenul de 10 zile prevăzut pentru plata taxei judiciare de timbru.

Cererea de recurs a fost comunicată la 5 august 2024 (filele 20 și 21) intimaților-pârâți, care nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr.253 din 25 aprilie 2024, prin care Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă, constatând că apelantul-reclamant nu a complinit obligația de achitare a taxei de timbru în cuantum de 3.429,3 lei, a anulat apelul declarat de această parte împotriva sentinței civile nr. 522 din 23 iunie 2023 a Tribunalului Bacău.

Recurentul-reclamant a criticat această soluție, invocând că instanța de apel a procedat la aplicarea sancțiunii nulității pentru netimbrare, cu ignorarea faptului că, la momentul pronunțării deciziei, acesta nu avea cunoștință despre încheierea din 22 aprilie 2024, prin care cererea sa de reexaminare a fost admisă, întrucât aceasta i-a fost comunicată ulterior, la 26 aprilie 2024.

Critica este fondată.

Înalta Curte constată că măsura anulării cererii de apel a fost dispusă eronat, câtă vreme, observând cererea de reexaminare formulată de reclamant, instanța de apel a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării la termenul din 17 aprilie 2024 și a soluționat calea de atac la 25 aprilie 2024, înainte ca încheierea pronunțată asupra cererii de reexaminare să fi fost comunicată părții în sarcina căreia subzista obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Verificând actele dosarului, se observă că, prin rezoluția de primire din 5 ianuarie 2024, instanța de apel a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.542 lei în sarcina apelantului-reclamant. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea a exercitat dreptul la reexaminare, prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Cererea sa de reexaminare a fost admisă prin încheierea din 22 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/110/2018/a4, care a fost comunicată părții la 26 aprilie 2024, după cum reiese din dovada de înmânare de la fila 8 din dosarul menționat.

Este de necontestat că în cadrul procesului civil, pentru recunoașterea drepturilor pe calea procedurii judiciare, justițiabilii au obligația de a achita taxa de timbru aferentă, stabilită potrivit dispozițiilor legale, timbrarea cererilor reprezentând o condiție legală extrinsecă a actului de procedură, iar încălcarea dispozițiilor legale referitoare la taxele judiciare de timbru se sancționează cu nulitatea actului de procedură, în condițiile și art. 176 C. proc. civ.

În demersul de verificare a cauzei de nulitate reprezentate de neplata taxei judiciare de timbru, instanța de judecată este obligată să aibă în vedere dacă partea căreia îi incumbă obligația de a timbra a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. În litigiul pendinte, prezintă relevanță împrejurarea că această cale de atac, instituită de legiuitor pentru contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, a fost exercitată de către apelantul-reclamant, care a solicitat să se verifice dacă cuantumul taxei a fost determinat în mod legal de către instanța de apel. Drept urmare, instanței de apel îi revenea îndatorirea de a examina aceste circumstanțe specifice și de a realiza un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât părții să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

Întrucât obiectul cererii de reexaminare este reprezentat de anularea dispoziției instanței prin care a fost determinat cuantumul taxei judiciare de timbru, în virtutea dreptului la un proces echitabil, se impunea ca instanța de apel să acorde apelantului-reclamant posibilitatea de a lua cunoștință de soluția pronunțată asupra cererii sale de reexaminare, premisă ce poate fi verificată prin raportare la momentul comunicării acestei hotărâri, din moment ce procedura reexaminării se desfășoară fără citarea părților, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, se reține că hotărârea pronunțată în această procedură necontencioasă se comunică din oficiu părții, în conformitate cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile prin raportare la cele stipulate de art. 536 din același cod. Așadar, partea avea posibilitatea de a analiza dacă va îndeplini obligația de achitare a taxei judiciare de timbru doar după cunoașterea caracterului definitiv al cuantumului taxei datorate pentru apel.

În consecință, raportat la circumstanțele pricinii, anularea cererii de apel a avut drept consecință o atingere nejustificată a dreptului la un proces echitabil al reclamantului, în însăși substanța sa, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că exigențele care compun dreptul la un proces echitabil se subordonează ideii potrivit căreia și a libertăților fundamentale protejează drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii, ceea ce înseamnă că orice restricție adusă acestui drept trebuie să aibă un scop legitim, să fie proporțională cu scopul vizat, fiind necesar să se asigure ca însăși esența dreptului de acces la justiție să nu fie afectată (cauza Weissman și alții contra României).

În egală măsură, se reține că, astfel cum s-a stipulat din perspectiva instanța de judecată este datoare ca, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv, care ar putea aduce atingere caracterului echitabil al procedurii (cauza Hasan Tunç și alții contra Turciei).

Prin urmare, Înalta Curte constată incidența motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, față de soluția ce se impune ca urmare a admiterii cererii de recurs pentru considerentele arătate anterior, cu ocazia rejudecării apelului, pentru soluționarea excepției netimbrării, instanța de apel va verifica, în condițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., dacă lipsa dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 3.429,3 lei va fi complinită de către apelantul-reclamant până la primul termen de judecată la care acesta va fi legal citat în apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamantul A, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 253 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Curtea Apel Bacău-Secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.