ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

Circumstanțele litigiului:

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în data de 30 iunie 2021, sub numărul x/122/2021, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții A, B și C, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7.204.127 lei, plus accesoriile aferente calculate de la data săvârșirii faptei până la momentul achitării efective, reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta sa de defunctul D, în calitate de moștenitori ai acestuia.

Se arată că prin sentința penală nr. 42 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/122/2016* inculpatul D a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata către AJFP Giurgiu a sumei de 7.204.127 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii.

Prin decizia penală nr. 554/A din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/122/2016* a fost desființată în parte sentința penală nr. 42 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, întrucât a intervenit decesul inculpatului și a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Prin sentința civilă nr. 160 din 26 octombrie 2021, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții A, B și C.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 419 A din 15 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 160 din 26 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Giurgiu – Secția Civilă, în dosarul nr. x/122/2021.

A fost anulată sentința civilă apelată și, în rejudecare, a fost admisă cererea de chemare în judecată.

Au fost obligați pârâții la plata către Statul Român, reprezentat de reclamantă, a sumei de 7.204.127 lei, reprezentând prejudiciu, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 7.08.2012 până la data plății efective.

Împotriva deciziei civile 419 A din 15 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs, recurenții - pârâți A, B și C prin curator avocat E.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la 17 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x.

Prin rezoluția din 3 decembrie 2024 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 4 martie 2025.

Prin exercitarea recursului din cauza de față, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, învederând instanței motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care ,,Casarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

În esență, recurenții au învederat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Codului civil, întrucât nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a recurenților, dovadă care, în opinia acestora, putea rezulta doar în urma dezbaterii succesiunii, succesiune ce nu a fost dezbătută. În mod greșit instanța de apel a reținut că nu se impunea în speță producerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, pe motiv că rezulta din înscrisurile administrate în cauză că intimații ar fi acceptat tacit succesiunea deschisă în urma decesului lui D, tatăl lor.

Un al doilea motiv de recurs, subsumat acelorași dispoziții legale ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la actele de acceptare tacită a moștenirii luate în considerare de instanța de apel și la modalitatea în care în mod greșit aceasta s-a bazat în susținerea acestui raționament pe un act emis de Primăria Bolintin-Vale, respectiv adresa nr. 6372 din 24 mai 2021, din care a concluzionat că intimații-pârâți ar fi efectuat, în termenul de opțiune succesorală de 1 an, conform art. 1103 C. civ., acte de acceptare tacită a moștenirii, constând în acte de folosire si de administrare definitivă a imobilului situat in orașul Bolintin-Vale, str. (...), jud. Giurgiu, aflat in masa succesorală și că poziția de rol fiscal a defunctului D, în ceea ce privește imobilul menționat, a fost preluată, ulterior decesului, de intimații-pârâți, în calitate de copii, la solicitarea acestora din urmă.

Subsumat acestui motiv de recurs, s-a mai precizat că aceeași instanță de apel nu a luat în considerare adresa nr. 115269/BPF din 14 decembrie 2023 (f. 134 dosar apel, vol. I), la care a făcut referire curatorul desemnat al recurenților, prin concluziile sale, cu motivarea că această adresă emană de la Direcția de Impozite si Taxe Locale a municipiului Giurgiu.

Față de cele de mai sus, instanța de apel a constatat în mod greșit că recurenții pârâți ar justifica calitate procesuală pasivă, plecând de la premisa că în speță a fost dovedită acceptarea tacită de către aceștia a defunctului D.

Au mai criticat recurenții că instanța de apel în mod greșit nu a mai continuat demersul de a solicita cererile în raport de care s-a modificat rolul fiscal al imobilului aflat pe numele autorului lor, deși inițial aceeași instanță a considerat că sunt utile dezlegării cauzei.

În final, pentru toate aspectele menționate, recurenții au concluzionat că, în opinia lor, instanța a procedat greșit și atunci când, în lipsa cererilor recurenților de modificare a rolului fiscal, a lipsei cărților de identitate a acestora depuse la dosarul cauzei, precum și a lipsei administrării unui probatoriu prin care să se demonstreze locuirea în fapt a acestora la adresa din orașul Bolintin Vale, str. (...), județul Giurgiu, a concluzionat că recurenții ar fi efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii, constând în acte de folosire și de administrare definitivă a imobilului situat în orașul Bolintin – Vale, str. (...), județul Giurgiu, aflat în masa succesorală.

Pe cale de consecință, au solicitat ca instanța de recurs să constate că nu justifică calitate procesuală pasivă, nedovedindu-se în speță, acceptarea tacită a moștenirii defunctului D.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și în consecință, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 419 A din 15 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recurenții-pârâți au criticat decizia instanței de apel, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în opinia lor, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Codului civil, atunci când a reținut că pârâții sunt moștenitorii defunctului D, în condițiile în care nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a recurenților, calitate care, în opinia acestora, putea rezulta doar în urma dezbaterii succesiunii și prin depunerea vreun certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

Înalta Curte constată nefondat acest motiv de recurs, întrucât calitatea de moștenitor rezultă din acceptarea succesiunii de către persoanele cu vocație concretă la moștenire, chiar dacă această acceptare nu s-a formalizat încă prin emiterea certificatului de moștenitor, atunci când e vorba despre moștenitori rezervatari și sezinari (descendenți), așa cum rezultă din prevederile art. 1108 și 1125 - 1127 C. civ. Prin urmare, instanța de apel era îndreptățită să ia în considerare eventuale acte de acceptare tacită a moștenirii, inclusiv demersurile de preluare a rolului fiscal, față de prevederile art. 1110 C. civ., pentru a stabili transmisiunea moștenirii către pârâți, în măsura în care nu a fost emis un certificat de moștenitor și nu rezultă existența vreunei renunțări exprese.

Un al doilea motiv de recurs, subsumat acelorași dispoziții legale ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la actele de acceptare tacită a moștenirii luate în considerare de instanța de apel și la faptul că aceasta ar fi greșit atunci când a considerat că adresa nr. 6372 din 24 mai 2021 emisă de Primăria Bolintin-Vale, ce atestă preluarea de către pârâți a poziției de rol fiscal a defunctului D, în ceea ce privește imobilul din orașul Bolintin-Vale, str. (...), jud. Giurgiu (f. 10 dosar fond, f. 8 dosar apel vol. I), demonstrează efectuarea de acte de folosire si de administrare definitivă a imobilului menționat, în termenul de opțiune succesorală de 1 an, cu valoare de acte de acceptare tacită a moștenirii.

Acest motiv va fi de asemenea înlăturat, întrucât preluarea rolului fiscal și a obligațiilor de natură fiscală ce rezultă de aici cu privire la un bun din masa succesorală poate constitui un act de acceptare tacită, în sensul art. 1110 alin. (2) C. civ., iar aprecierile factuale ale instanței de apel cu privire la valoarea manifestării de voință exprimată la preluarea rolului fiscal nu pot fi cenzurate în recurs.

În altă ordine de idei, s-a mai învederat și că instanța de apel în mod greșit a renunțat la demersul de a solicita organului fiscal cererile prezumtive ale pârâților în urma cărora s-a modificat rolul fiscal al imobilului aflat pe numele autorului lor, deși inițial aceeași instanță a considerat că sunt utile dezlegării cauzei, motiv de recurs ce se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport de încălcarea principiului rolului activ al instanței, ce reiese din dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care ,,Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Într-adevăr, așa cum s-a arătat mai sus, calitatea de moștenitor poate fi dedusă și din eventuale acte de acceptare tacită efectuate de descendenți, iar preluarea rolului fiscal al unui imobil din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului poate constitui un atare act de acceptare tacită, însă aceste fapte trebuie să rezulte în urma administrării unor probe, pe baza cărora judecătorul să-și poată forma convingerea realității actului echivalat unei acceptări tacite.

În speță, deși instanța de apel a sesizat inițial în mod judicios că simpla menționare a pârâților în evidențele fiscale ale orașului Bolintin-Vale nu probează în sine existența unui act – manifestare de voință – care să le aparțină și, prin urmare, în mod corect a decis, în virtutea îndatoririi de a afla adevărul și prerogativei de a ordona probe, să solicite comunicarea de către organul fiscal a eventualei cereri făcute de pârâții descendenți ai defunctului în vederea preluării/modificării rolului fiscal, întrucât doar astfel de cereri, iar nu o posibilă modificare automată, pot fi considerate acte de acceptare, totuși, în mod neîntemeiat a renunțat să mai ceară aceste relații, atunci când a primit un răspuns potrivit cu care defunctul D nu poate fi identificat în evidențele fiscale și nici nu deține rol fiscal (vezi adresa nr. 115269/BPF din 14 decembrie 2023 - f. 134 vol. I dosar apel).

În realitate, răspunsul de mai sus a fost dat de direcția de impozite și taxe locale a unei alte localități (orașul Giurgiu) decât cea unde se afla înregistrat imobilul (orașul Bolintin Vale), pentru că solicitarea instanței a fost greșit adresată și direcționată.

Prin urmare, trecând prea ușor cu vederea faptul că răspunsul nerelevant obținut la o solicitare necesară și concludentă în chestiunea analizată s-a datorat unei direcționări greșite a acesteia, în mod neîntemeiat și cu încălcarea îndatoririlor ce rezultau din prevederile art. 22 C. proc. civ. instanța de apel nu a mai revenit și nu a corectat eroarea materială scăpată în solicitarea anterioară, pentru a obține de la destinatarul real (direcția de impozite și taxe locale a orașului Bolintin Vale) relațiile cerute, esențiale pentru a stabili existența unor acte de acceptare tacită.

În plus, în condițiile în care părțile au absentat iar pârâții au fost citați prin publicitate, neputând fi identificată adresa unde locuiesc în prezent, era necesar ca instanța să obțină extrase de stare civilă care să ateste că recurenții-pârâți sunt cu adevărat descendenții defunctului, simpla adresă comunicată de Primăria Bolintin-Vale în sensul că ,,moștenitorii numitului D” sunt pârâții fiind insuficientă în acest sens, calitatea de descendent putând fi probat doar prin extrase din actele de stare civilă.

De asemenea, era necesară obținerea unei negații de la camera Notarilor Publici, din care să reiasă că succesiunea nu a fost dezbătută și că nu există înregistrată vreo declarație de renunțare la succesiune.

Or, instanța s-a mulțumit să rețină că ,,nu se impunea în speță, producerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, câtă vreme a rezultat din înscrisurile administrate în cauză faptul că intimații-pârâți au acceptat tacit succesiunea deschisă la data de 15 februarie 2021 ca efect al decesului lui D, tatăl intimaților-pârâți", că intimații-pârâți A, B și C, în calitate de fii și, respectiv fiică, ai defunctului, descendenți de gradul I, sunt moștenitori rezervatari, conform art. 1087 C. civ., și sezinari, conform art. 1126 C. civ., neputând fi înlăturați de la moștenire și că aceștia nu au renunțat la moștenirea deschisă de pe urma defunctului lor tată.

Aceste statuări pot fi corecte, însă numai în măsura în care există baza probatorie pentru premisele ce stau la baza concluziei (existența actelor de acceptare constând în cererea de modificare a rolului fiscal, dovedirea calității de descendenți și verificarea existenței sau inexistenței unei dezbateri succesorale ori a unei renunțări exprese la moștenire formulate în termen)

Conferind valoare probatorie absolută adreselor emise de Primăria Bolintin-Vale, instanței de apel îi este imputabilă lipsa de stăruință în aflarea adevărului complet cu privire la împrejurări esențiale în cauză și faptul că nu a continuat demersurile de a obține datele care să sprijine fără dubii elementele pe baza cărora a tras concluzia acceptării moștenirii și a dobândirii calității de moștenitor de către pârâți.

Rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului și prerogativele care decurg de aici, trebuie exercitate cu mai multă pregnanță în acele situații în care părțile afectate absentează de la proces din pricina faptului că nu poate fi identificat domiciliul lor efectiv și sunt citate prin publicitate, în scopul de a preveni soluționarea cauzei în baza unor date superficial culese.

În lipsa datelor mai sus enumerate, care trebuia a fi obținute în virtutea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, atunci când părțile în cauză lipsesc și sunt citate prin publicitate, raționamentul instanței de apel cu privire la incidența art. 1110 C. civ., în sensul posibilității de a considera preluarea rolului fiscal al imobilului de descendenți ca act de acceptare tacită a moștenirii, este lipsit de suportul factual necesar.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 497 C. proc. civ., va fi admis recursul, casată decizia instanței de apel și în rejudecare, instanța va avea obligația să facă demersuri pentru a obține înscrisurile necesare care să permită evaluarea situației recurenților-pârâți din perspectiva art. 1108 - 1110 C. civ. și a unui cadru procesual complet sub aspectul calității procesuale pasive, toate acestea în vederea pronunțării unei hotărâri fundamentate corespunzător atât în fapt cât și în drept.

Față de obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de acordare a onorariului provizoriu – recurs într-o acțiune în răspundere delictuală – în temeiul art. 2 pct. 2 lit. f) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România la 8 februarie 2024 și a Actului adițional nr. 1 la acesta, va fi stabilit cuantumul onorariului provizoriu cuvenit curatorului avocat E la suma de 1700 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți A, B și C prin curator avocat E împotriva deciziei civile nr. 419A din 15 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Stabilește onorariu provizoriu pentru curator avocat E în cuantum de 1700 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.