ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 358/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 07.09.2020, sub nr. x/93/2020, reclamanta S.C. A S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.R.L., a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, având ca efect transmiterea dreptului de proprietate al imobilului sus descris din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantei a următoarelor imobile:

- imobilul apartament 2 camere nr. (...) situat la subsolul clădirii (...) tip C, în suprafață utilă de 64,75 mp cu vedere înspre spate, împreună cu dreptul de proprietate asupra grădinii în suprafață de 130,87 mp, situat în Comuna Ștefăneștii de Jos, Str. (...), Tarla (...), Parcela (...), Lot (...), județul Ilfov, împreună cu cota indiviză aferentă din teren și din părțile și dependințele comune ale imobilului, edificate pe terenul intravilan în suprafață de 469 mp înscris în Cartea Funciară nr. (...) a localității Ștefăneștii de Jos, nr. Cadastral (...);

- imobilul apartament 3 camere nr. (...) situat la subsolul clădirii (...) tip D, în suprafață utilă de 76,97 mp cu vedere înspre spate, împreună cu dreptul de proprietate asupra grădinii în suprafață de 85,64 mp, situat în Comuna Ștefănești de Jos, Str. (...), Tarla (...), Parcela (...), Lot (...), județul Ilfov, împreună cu cota indiviză aferentă din teren și din părțile și dependințele comune ale imobilului, edificate pe terenul intravilan în suprafață de 469 mp înscris în Cartea Funciară nr. (...) a localității Ștefăneștii de Jos, nr. Cadastral (...);

-8 boxe situate în clădirea (...) din Comuna Ștefăneștii de Jos, Str. (...), Tarla (...), Parcela (...), Lot (...), județul Ilfov, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 1669 C. civ.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, în temeiul art. 39 alin. (2) C. proc. civ., a fost dispusă introducerea în cauză a S.C. E S.R.L. în calitate de pârâtă, și menținerea în cauză și a pârâtei S.C. B S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 2132 din 24 iunie 2021, Tribunalul Ilfov, Secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a la data de 20.08.2020, care prin încheierea de ședință de la data de 14.07.2021 a admis excepția necompetenței materiale a secției a VI-a civilă a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea secțiilor civile III, IV, V ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a III-a civilă, sub nr. x/93/2020**.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 240/18.02.2022 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A S.R.L. ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 1627A din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A S.R.L. împotriva sentinței civile nr.240/18.02.2022 pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în contradictoriu cu intimata-intervenientă S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.).

A respins apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B S.R.L. împotriva încheierilor de ședință din data de 13.04.2021 și 08.06.2021 pronunțate de către Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/93/2020**, în contradictoriu cu intimata-intervenientă S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.) ca tardiv.

A respins cererea apelantei-reclamante privind cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru, ca nefondată.

A luat act că apelanta-reclamantă și intimata-intervenientă și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat pe cale separată.

II. Căile de atac exercitate în cauză:

Împotriva deciziei civile 698A din 14 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a declarat recurs principal reclamanta S.C. A S.R.L. și recursuri incidente intimata S.C. B S.R.L. și intimata S.C. E S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la data de 04 iunie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la fila 1 din dosarul de recurs).

II.1 Cu privire la recursul principal formulat de reclamanta S.C. A S.R.L.

Prin rezoluția din data de 07 iunie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind denumirea, sediul recurentei-reclamante, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura reprezentantului convențional, iar în ceea ce privește cerința impusă de litera d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru s-a stabilit că recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4016,62 lei, ce a fost achitată conform dovezii aflate la fila 22 din dosarul de recurs.

II.2 Cu privire la recursul incident formulat de pârâta S.C. B S.R.L.

Prin rezoluția din data de 10 septembrie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind denumirea, sediul recurentei-pârâte, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura mandatarei G, având atașată procură de reprezentare la fila 7, vol. II al dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar în ceea ce privește cerința impusă de litera d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a stabilit că recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, achitată conform dovezii aflate la fila 59 din dosarul de recurs.

II.3 Cu privire la recursul incident formulat de intervenienta S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.)

Prin rezoluția din data de 10 septembrie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind denumirea, sediul recurentei-pârâte, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura apărătorului din cadrul H S.C.A., iar în ceea ce privește cerința impusă de litera d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-intervenientă a criticat considerentele deciziei civile pronunțate de instanța de apel, fiind invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a stabilit că recurenta-intervenientă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, achitată conform dovezii aflate la fila 57 din dosarul de recurs.

II.4. Motivele de recurs

II.4.1 Recursul principal declarat de reclamanta S.C. A S.R.L.

Prin cererea de recurs reclamanta a solicitat admiterea recursului și în principal casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate și rejudecarea cauzei.

Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au luat în considerare faptul că au fost întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1669 alin. (1) Noul C. civ. enumerate în acțiunea introductivă, în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

În acest context s-a susținut că cele doua instanțe nu au ținut de mai multe aspecte precum existența Promisiunii Bilaterale de Vânzare Cumpărare autentificată sub nr. 139/12.01.2019 a cărei valoare a fost achitată în totalitate conform transferului bancar depus la dosarul cauzei, efectuarea finisajelor interioare la cele două apartamente cu manopera și materialele recurentei-reclamante, de înaltă calitate; încheierea între părți a procesului-verbal de predare a folosinței celor două imobile constând într-o declarație din 22.03.2021 al administratorului S.C. B S.R.L., domnul I care a procedat la predarea cheilor de acces de la ușile apartamentelor (...) către J, reprezentantul legal al recurentei precum și existența procesului-verbal de constatare nr.24/C/2021 încheiat la data de 12.02.2021 orele 15,37 de către Executorul Judecătoresc K la solicitarea petentei S.C. E S.R.L. reprezentată de legal de către L care a inventariat și fotografiat bunurile existente în imobile, unde este specificat faptul ca nu este necesară prezența administratorului S.C. A S.R.L.

A precizat recurenta că aceasta inventariere a bunurilor a fost efectuată fără a exista o încheiere a instanței motiv pentru care a apreciat că a fost deposedată, cu premeditare și în mod abuziv de cele două apartamente achitate integral, finisate în interior de către recurentă. S-a menționat și faptul că apartamentele au fost ocupate abuziv de o rudă a reprezentantului legal al intimatei-pârâte S.C. E S.R.L., fiind schimbată yala în acest sens.

Totodată a făcut mențiunea că instanța de judecată a anulat cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2021 prin care s-a solicitat anularea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 139 din data de 12.01.2019, decizia recurată fiind în opoziție cu hotărârea de anulare mai sus menționată.

Recurenta-reclamantă a susținut și faptul că i-a fost refuzată plata impozitelor aferente celor două imobile, iar din nota de plată din data de 16 noiembrie 2023 emisă de Biroul Impozite și Taxe Locale al Comunei Ștefăneștii de Jos a rezultat un total de plată de 3.957 lei aspect care dovedește faptul că nu a fost achitat impozitul aferent celor două apartamente.

Prin memoriul de recurs s-a menționat și faptul că prin decizia nr. 4814/A/ 04.08.2023 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/94/2021, având ca obiect radierea Promisiunii de Vânzare-Cumpărare autentificată sub nr. 139/12.01.2019 din cartea funciara cu nr. (...), respectiv nr. (...) Ștefaneștii de Jos, a fost respins apelul formulat de către S.C. E S.R.L. ca nefondat, astfel că, prin această hotărâre definitivă recurenta S.C. A S.R.L. a rămas, în continuare, notată în respectiva cartea funciară.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.4.2 Recursul incident formulat de recurenta-pârâtă S.C. B S.R.L.

Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recureta-pârâtă a criticat soluția instanței de apel cu privire la admiterea excepției tardivității apelului formulat de această parte în contextul în care hotărârea pronunțată de prima instanță nu a fost comunicată în mod legal, la sediul ales, ci la adresa sediului său social.

II.4.3 Recursul incident formulat de intimata-intervenientă S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.)

Prin recursul incident formulat împotriva considerentelor hotărârii recurate, intimata-intervenientă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, confuzia instanței de apel cu privire la instituția cesiunii de creanță și instituția cesiunii de contract dar și lipsa motivării care să justifice concluzia conform căreia recurenta-intervenientă a preluat obligația de a încheia promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată de S.C. B S.R.L. cu recurenta reclamantă.

II.5. Apărările formulate în cauză

La data de 13 august 2024 recurenta-intervenientă S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.) a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 19 august 2024 recurenta-pârâtă S.C. B S.R.L. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului principal ca nefondat, instanța de apel constatând, în mod corect, că acțiunea formulată este neîntemeiată.

La data de 01 octombrie 2024 recurenta-intervenientă S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.) a formulat întâmpinare față de recursul incident formulat de pârâta S.C. B S.R.L. solicitând admiterea acestuia în ipoteza admiterii recursului principal formulat în cauză.

II.6. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 noiembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la recursul principal.

Analizând recursul în raport de excepția nulității a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (2) din același act normativ prevede că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în raport de dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Totodată, în virtutea principiului non omisso medio, în recurs nu se pot formula critici, decât cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel și la aspectele criticate prin apel și analizate de instanță.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. motivele de casare nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe cale apelului sau în cursul judecății apelului. Consacrând regula inadmisibilității criticilor formulate omisso medio, legiuitorul a înțeles să acorde garanții suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalității hotărârii pronunțate în apel. Aceasta este deopotrivă una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explica prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respecta principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrara, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, recurenta-reclamantă a indicat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocând faptul că instanța de fond și apel nu au avut în vedere îndeplinirea, în cauză, a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1669 alin. (1) C. civ. pentru admiterea acțiunii.

În acest sens, a susținut recurenta că cele două instanțe nu au ținut cont de plata prețului aferent promisiunii de vânzare, de efectuarea, de către recurentă a unor lucrări de amenajare, de existența unui proces-verbal de predare a folosinței imobilelor, precum și a unui proces-verbal de constatare încheiat de către un executor judecătoresc și nici de faptul că ambele imobile au fost ocupate abuziv. Totodată, recurenta a menționat și anularea cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2021 al Tribunalului București, neplata impozitelor aferente celor două imobile precum și faptul că recurenta nu a fost radiată din cartea funciară a acestora.

Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. întrucât aceste aserțiuni ale recurentei-reclamante, prezentate drept motive de recurs, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate și nu reprezintă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, situație față de care controlul de legalitate specific instanței de recurs nu se poate realiza, fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, pe lângă faptul că aceste critici nu aduc în discuție, în acord cu exigențele stabilite de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., aspecte de nelegalitate, care să poată forma obiectul controlului judiciar în prezenta cale extraordinară de atac, se observă că susținerile apar inclusiv ca fiind formulate omisso medio, contrar dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. (conform cărora motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului), din moment ce recurenta-reclamantă a omis să le deducă, spre analiză, prin apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, fiind invocate direct în recurs.

Astfel principalele critici formulate în apel de către recurenta-reclamantă au vizat reținerea eronată a calității de proprietar asupra apartamentelor în favoarea societății pârâte, în detrimentul intervenientei, cu încălcarea dispozițiilor art. 39 C. proc. civ., aspecte avute în vedere de către instanța de apel și care, însă, nu au mai fost reiterate și prin memoriul de recurs. Aceste aspecte au fost antamate de către recurentă prin concluziile orale, însă criticile nu pot fi primite în lipsa invocării lor prin cererea de recurs.

Drept urmare, raportat la dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 488 alin. (2) din același cod, omisiunea recurentei de a deduce, spre examinare, criticile în discuție în fața instanței de apel, deși avea deschisă această posibilitate, în acord cu efectul devolutiv al căii ordinare de atac, care presupune, conform art. 476 alin. (1) C. proc. civ. o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel analizând cauza atât în fapt, cât și în drept, nu o îndreptățește pe aceasta să le valorifice, la acest moment procesual, cu nerespectarea principiului non omisso medio, anterior menționat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să constate nul recursul formulat de reclamanta S.C. A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1627A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cu privire la recursurile incidente formulate în cauză de pârâta S.C. B S.R.L și de intervenienta S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.)

Conform art. 491 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe"; alin. (2) "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Această reglementare legală instituie caracterul accesoriu al recursului incident față de recursul principal, existența și modalitatea de soluționare a acestuia depinzând de cele ale recursului principal.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat anterior, urmează a se constata nulitatea recursului principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.R.L., soluție ce nu impune o analiză pe fond a motivelor de recurs, astfel încât, în aplicarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte va constata ca rămase fără efect recursurile incidente formulate de pârâta S.C. B S.R.L. și de intervenienta S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 1627A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta S.C. A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1627A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâta S.C. B S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de intervenienta S.C. E S.R.L. (fostă F S.R.L.) împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.