ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 07 februarie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 07.09.2020, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului apartament 3 camere nr. 204 situat la etajul 2 al clădirii A 2 în suprafață utilă totală de 76,30 mp + terasă de 14 mp poziție laterală lac, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, Strada x tarla x, parcela x, lot x, județul Ilfov împreună cu cota indiviză aferentă din teren și din părțile și dependințele comune ale imobilului și locul de parcare suprateran, situat la aceeași adresă, edificate pe terenul intravilan în suprafață de 469 mp înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ștefăneștii de Jos, nr. cadastral x, având ca efect transmiterea dreptului de proprietate al imobilului sus descris din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 2427/21.07.2021, Tribunalul Ilfov a respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și intervenientul în numele altei persoane C. S.R.L., ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenientul C. S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea intimatei și a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 08.10.2021.
Prin încheierea civilă nr. 21/05.05.2022, Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a III-a Civilă și pentru minori și familie și a trimis dosarul spre repartizare către secțiile Curții de Apel București specializate în litigii cu profesioniști.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă a reținut că prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantului de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru un bun imobil, pretenție întemeiată pe raportul contractual ce s-a născut între reclamantul A. și pârâta B. S.R.L., ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/25.06.2018.
Astfel, fiind pusă în discuție executarea unui contract prin care un profesionist și-a asumat obligații ce intră în domeniul său de activitate, competența soluționării cauzei revine unei instanțe specializate în litigiile cu profesioniști și întrucât la nivelul Curții de Apel București funcționează două secții civile cu această specializare, în temeiul art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., dosarul trebuie înaintat spre repartizare uneia dintre secțiile a V-a sau a VI-a a Curții de Apel București.
În motivarea încheierii instanța de apel a făcut referire și la considerentele Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate se face în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă la data de 04.08.2022.
Prin încheierea nr. 67/06.10.2022 pronunțată de secția a V-a Civilă a Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cererii de apel formulate de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2427/21.07.2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. și intimata-intervenientă D. S.R.L. (fosta C. S.R.L.), în favoarea secției a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul aceleiași instanțe. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În esență, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a reținut că prezentul litigiu a fost judecat în primă instanță de către un complet specializat în litigii civile din cadrul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, cauza având ca obiect hotarâre care să țină loc de act autentic și nu un litigiu între profesioniști.
S-a mai arătat că în fața primei instanțe s-a formulat și o cerere privind instituirea unui sechestru asigurător ce se soluționează de același complet care soluționează și fondul cauzei.
Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea privind instituirea unui sechestru asigurător s-a formulat apel. Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, în data de 27.08.2021, la secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie. Prin decizia civilă nr. 1117/13.09.2021 a fost soluționată cererea de apel de către secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie în sensul admiterii căii de atac.
A mai reținut Curtea că prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care: "Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările și modificările ulterioare."
La paragraful nr. 164 din decizia anterior menționată, s-a stabilit că în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.
Curtea a constatat că, în primă instanță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată de un complet specializat în litigii civile din cadrul Tribunalului Ilfov, fără ca în fața acestei instanțe să fie ridicată problema competenței materiale procesuale.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, conform prevederilor art. 131 alin. (1) din același Cod, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, o atare încheiere având caracter interlocutoriu. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în fața primei instanțe are ca efect consolidarea competenței instanței care a judecat fondul, iar această competență se păstrează în mod corespunzător în căile de atac. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui conflict negativ de competență (decizia civilă nr. 1711/15.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021).
Prin urmare, în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competența materială a primei instanțe, nici măcar pentru a fi stabilită competența de soluționare a căii de atac respective.
Făcând aplicarea celor menționate anterior, la situația din speță, rezultă că soluționarea pe fond a cauzei, în primă instanță, de către un complet specializat în litigii civile atrage competența unei secții civile în calea de atac a apelului.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat că revine secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și familie a Curții de Apel București, prima învestită, competența de soluționare a litigiului, iar nu secției a V-a Civilă a Curții de Apel București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.12.2022.
Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul și va stabili competența soluționării cauzei în favoarea secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 C. proc. civ. se aplică dispozițiile privind conflictul negativ de competență și în situația în care două secții specializate ale aceleiași instanțe judecătorești și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect solicitarea reclamantului de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare autentic.
Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost soluționată, în primă instanță, de către instanța civilă, respectiv Tribunalul Ilfov, secția Civilă și nu de către o instanță civilă specializată în litigii cu profesioniști.
Așa fiind, competența material procesuală, astfel cum a fost stabilită prin soluționarea cauzei de către instanța de fond, ramâne consolidată în vederea soluționării apelului.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".
Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".
Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea excepției de necompetență în fața primei instanțe a avut ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate.
De asemenea, Înalta Curte reține că în fața primei instanțe s-a formulat și o cerere privind instituirea unui sechestru judiciar, respinsă tot de către Tribunalul Ilfov, secția Civilă prin încheierea nr. 398 din 03.08.2021. Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și familie a Curții de Apel București și a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1117 pronunțată la data de 13.09.2021.
Așa fiind, având în vedere că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond și care nu a fost una civilă specializată în litigii cu profesioniști, față de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența instanței superioare de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2022.