ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1616/2024

HOTĂRÂRE

24.09.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1616/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC. B. S.R.L. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare al imobilului apartament 2 situat în Comuna Ștefăneștii de Jos, str. x, tarla x, parcela x, lot x, jud. Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 1066/21.04.2023, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac cu consecința admiterii cererii.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-civilă.

Prin încheierea nr. 55/24.11.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența soluționării apelului în favoarea Secțiilor a V-a și a VI-a.

S-a reținut, prin raportare la calitatea contractantului și natura obligației asumate, că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un contract intervenit între un profesionist și o persoană fizică, în cadrul exercitării de către profesionist a activității sale comerciale, pârâta fiind o societate comercială cu răspundere limitată care are ca obiect de activitate ducerea la îndeplinire a unui proiect imobiliar. Astfel, acest contract nu este un contract civil prin care o parte se obligă să înstrăineze un imobil, ci un contract comercial, prin care un profesionist s-a obligat nu doar să vândă, ci și să construiască și să înstrăineze un imobil.

Or, secția nu are competență funcțională de soluționare a litigiilor cu profesioniști, neavând niciun complet cu o astfel de specializare, această competență funcțională aparținând secțiilor civile a V-a și a VI - a ale Curții de apel, în temeiul dispozițiilor Hotărârilor nr. 654/2011 și nr. 750/2011 ale secției pentru judecători a CSM, Hotărârii nr. 42/2011 a Colegiului Curții de Apel București și Deciziei nr. 464/2011 a Președintelui Curții de Apel București, date în aplicarea inclusiv a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma modificată, hotărâri prin care s-a stabilit competența funcțională a celor două secții menționate, de soluționare a litigiilor cu profesioniști, acestea fiind singurele secții în cadrul cărora s-au constituit completele pentru rezolvarea acestui gen de cauze.

Împrejurarea că în primă instanță cauza a fost soluționată de Tribunalul Ilfov, nu este dirimantă, întrucât această instanță menționată nu are configurată funcțional o secție specială separată care să judece litigiile cu profesioniști, ea judecând astfel de cauze în cadrul secției civile care înglobează și rezolvarea acestor dosare care presupun o competență specială. Prezenta instanță de apel are însă, configurate astfel de secții separate.

La data de 13.03.2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2024.

Prin încheierea nr. 31 din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale; a declinat competența de soluționare a cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1066/21.04.2023, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, către Curtea de Apel București, secția a III-a; a constatat ivit conflictul de competență și a suspendat judecata cauzei; totodată, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a pentru soluționarea conflictului.

În fundamentarea acestei sentințe, analizând excepția necompetenței funcționale invocate din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

În cauză, alăturat cererii introductive s-a formulat și o cerere incidentală prin care s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra bunului imobil pentru care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Această pretenție, care a făcut obiectul dosarului atașat nr. x/2020, a fost soluționat de Tribunalul Ilfov și, în calea de atac, de Curtea de apel București, secția a III-a civilă.

Natura litigiului atrage și competența secției de litigii cu profesioniști. Însă, necompetența a fost invocată cu depășirea termenului în care legea permite declinarea conform art. 131 din C. proc. civ., aceasta rămânând câștigată secției inițial învestite.

Aceasta pentru că cererea de instituire a măsurii asigurătorii este una incidentală, devenind aplicabil art. 123 alin. (1) C. proc. civ. care stabilește că competența cererii principale atrage și competența în soluționarea cererii incidentale. Analizându-se competența în soluționarea cererii incidentale, aflate în calea de atac, apreciind că aceasta poate fi soluționată de secția a III-a civilă a Curții de apel București, această dezlegare are efecte și în ceea ce privește competența de soluționare în calea de atac a cererii principale.

S-a arătat că, potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în materia procedurii contencioase, judecătorul este obligat, din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Și la momentul soluționării măsurii asigurătorii exista această obligație de verificare a competenței (a se vedea în acest sens decizia nr. 27/2021 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Monitorul Oficial nr. 135/2022).

În primă instanță ambele dosare au fost soluționate de un complet cu plenitudine de competență în materie civilă. În calea de atac, soluționând apelul împotriva măsurii asigurătorii, se analizează implicit și competența de dezlegare a cauzei, chiar dacă nu există mențiuni exprese în cuprinsul actelor de procedură în acest sens. Se mai poate reține că analizând competența sa, judecătorul nu analizează probleme de drept teoretice, pur ipotetice, ci drepturi concrete supuse judecății, cu propria conformație procesuală (cerere principală și măsură asigurătorie).

Curtea de apel București, secția a III-a a soluționat calea de atac formulată împotriva măsurii asigurătorii, apreciind existența competenței. Or, la acest moment prin soluționarea anterioară a căii de atac împotriva măsurii asigurătorii, competența s-a definitivat în favoarea secției a III-a și în ceea ce privește soluționarea căii de atac formulate împotriva soluției date fondului pretențiilor.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C. proc. civ. se aplică dispozițiile privind conflictul negativ de competență și în situația în care două secții specializate ale aceleiași instanțe judecătorești și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect solicitarea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare autentic, cererea de chemare în judecată fiind soluționată, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 1066/21.04.2023 de Tribunalul Ilfov, secția Civilă; ulterior, cererea de apel formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul secției a III-a Civile a Curții de Apel București, care, admițând excepția necompetenței materiale procesuale, a declinat competența în favoarea Secțiilor a V-a și a VI-a; secția a V-a Civilă, care a primit cauza spre soluționare, a declinat competența în favoarea primei instanțe învestite cu cererea de apel și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

De asemenea, Înalta Curte reține că în fața primei instanțe, în dosarul asociat nr. x/2020, s-a formulat și o cerere privind instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului imobil pentru care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, respinsă de către Tribunalul Ilfov, secția Civilă prin încheierea nr. 422 din 06.09.2021. Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și familie a Curții de Apel București și a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1393A din 21.10.2021.

Astfel, se reține că, întrucât cererea de instituire a sechestrului judiciar este una incidentală, sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (1) Cod de procedură, competența cererii principale atrăgând și competența în soluționarea cererii incidentale. Analizându-se competența în soluționarea cererii incidentale, aflate în calea de atac, apreciind că aceasta poate fi soluționată de secția a III-a civilă a Curții de Apel București, se constată că această dezlegare are efecte și în ceea ce privește competența de soluționare în calea de atac a cererii principale, așa cum a reținut cea de-a doua secție învestită.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

La momentul soluționării măsurii asigurătorii instanța este obligată să își verifice competența potrivit dispozițiilor generale și, în consecință, putea să pronunțe o soluție de declinare a competenței, în acest sens fiind și Decizia nr. 27/2021 dată de instanța supremă într-un recurs în interesul legii.

Întrucât nu a fost invocată excepția de necompetență materială procesuală în cauza privind instituirea sechestrului judiciar în fața instanței de apel, competența de soluționare a apelului vizând cererea principală s-a consolidat în favoarea secția a III-a civilă a Curții de Apel București, aceasta rămânând câștigată secției inițial învestite.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.