Decizia nr. 280/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 februarie 2020, pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat, în principal, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 50% din suprafața de teren intravilan de 10.000 m.p. din acte și 9.988 m.p. din măsurători, reprezentând o suprafață echivalentă de 5.000 m.p. din acte și 4.994 m.p. din măsurători, teren situat pe teritoriul comunei Dobroești, sat Fundeni, județul Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localității Dobroești, județul Ilfov și obligarea pârâților la restituirea către reclamantă a sumei de 29.793,93 RON, iar, în subsidiar, a solicitat, în cazul în care instanța nu va admite capătul principal de cerere, obligarea pârâților la restituirea către reclamantă a sumei de 1.074.029,45 RON, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Pârâții au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 10 decembrie 2018 iar, în subsidiar, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Hotărârea Tribunalului Ilfov – secția Civilă Prin sentința civilă nr. 2327, pronunțată la data de 08 iulie 2021, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și a admis cererea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C.. A dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, între reclamanta - cumpărătoare și pârâții - vânzători, a imobilului reprezentat de cota de 50% din suprafața de teren intravilan de 10.000 m.p. din acte și 9.988 m.p. din măsurători, reprezentând suprafața echivalentă de 5.000 m.p. din acte și 4.994 m.p. din măsurători, teren situat pe teritoriul comunei Dobroești, sat Fundeni, jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localității Dobroești, jud. Ilfov. De asemenea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 29.793,93 RON.

Decizia Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 752A din data de 12 mai 2022, Curtea de Apel București – secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelanții - pârâți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 2357 din data de 08 iulie 2021 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâții B. și C. au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate. Prin cererea de recurs, recurenții – pârâți au solicitat instanței să dispună casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei și, pe fond, să respingă cererea de chemare în judecată, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Aceștia au realizat o scurtă prezentare a hotărârilor pronunțate în cauză, arătând că ele sunt consecința interpretării greșite a legii și a probatoriului administrat. Astfel, au arătat că, deși au dovedit culpa exclusivă a reclamantei în neperfectarea actului de vânzare-cumpărare, nu s-a ținut seama de probatoriile administrate. Pentru argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, recurenții - pârâți au solicitat admiterea căii de atac și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate La data de 7 februarie 2023, intimata - reclamantă A. S.R.L. a transmis, prin email, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenții – pârâți B. și C., cu motivarea că argumentele acestora nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurenții înțeleg să critice hotărârea atacată. Art. 487 din același act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) sancționează cu nulitatea lipsa, din cererea de recurs, a motivelor de nelegalitate. Astfel, motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin cererea de recurs, recurenții - pârâți B. și C. susțin că hotărârile pronunțate în cauză sunt consecința interpretării eronate a legii și a probatoriilor administrate. Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazul de casare indicat, respectiv cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și în celelalte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., în baza art. 489 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate și nu există critici concrete cu privire la hotărârea recurată. În cauza de față, recurenții au invocat, doar formal, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Ipoteza prevăzută de textul de lege menționat presupune indicarea de către parte a dispozițiilor legale pe care pretinde că instanța le-a nesocotit sau aplicat greșit, cu arătarea, în concret, a erorii săvârșite de către aceasta în cuprinsul raționamentului care a determinat adoptarea soluției pronunțate. Or, recurenții nu arată vreun text de lege care a fost interpretat sau aplicat eronat de către instanța de apel. Mai mult, așa cum se susține și în motivarea excepției invocate de către intimata - reclamantă, recurenții nu procedează la o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept, în motivele de casare reglementate de lege, ci reproșează instanțelor modalitatea în care acestea au administrat și interpretat probele, reiterând sumar contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare. Stabilirea situației de fapt, ca efect al evaluării dovezilor administrate, este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi supusă reexaminării pe calea recursului, unde controlul se limitează strict la legalitatea soluției. Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia. Astfel, simpla nemulțumire a recurenților cu privire la hotărârea pronunțată de către instanța de apel nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege și aceasta să fie argumentat, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate. Cum cererea de recurs depusă de pârâți nu conține critici propriu-zise ci generale, inclusiv o solicitare de reanalizare a probatoriilor, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenții pârâți B. și C. împotriva deciziei nr. 752A din 12 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă. Reținând culpa procedurală a recurenților, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (1) din C. proc. civ. urmează a-i obliga pe aceștia la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata – reclamantă A. S.R.L..