ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2025

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia nr. 160/R din 5 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/197/2016*, a fost respins recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr.1187/A din 21 octombrie 2022 pronunțată în dosarul civil nr. x/197/2016* al Tribunalului Brașov.

Împotriva acestei decizii, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 2 iulie 2024, prin decizia nr. 263/R din 26 septembrie 2024 fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că există hotărâri definitive potrivnice celor stabilite prin decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv sentința penală nr. 1161 din 30 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Brașov și decizia penală nr. 454/AP din 5 iunie 2024 pronunțată de către Curtea de Apel Brașov.

A menționat că este evidentă contrarietatea dintre cele stabilite de instanța penală și de instanța civilă în legătură cu faptul esențial al deținerii posesiei, astfel încât înlăturarea acestei anomalii se poate realiza prin revizuirea hotărârii civile, neavând relevanță cronologia pronunțării hotărârilor.

Simplul fapt că hotărârea penală este pronunțată (rămasă definitivă) ulterior soluționării dosarului civil, în contextul în care cauza penală era pendinte la momentul soluționării dosarului civil (astfel că instanțele trebuiau să dea eficiență principiului penalul ține în loc civilul) nu este de natură să oprească demersul judiciar, finalitatea fiind aceea de a asigura autoritatea de lucru judecat a instanței penale în fața unei hotărâri a unei instanțe civile.

În finalul memoriului de recurs, revizuentul prezintă în detaliu circumstanțele cauzei și hotărârile pronunțate în litigiu.

În drept au fost indicate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 28 C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict prevăzute de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se reține că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menționat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care însă nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

În cauză, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că decizia civilă nr. 160/R a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov la 5 aprilie 2023, deci anterior deciziei civile pretins potrivnice nr. 454/AP din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Brașov.

Ca atare, decizia civilă a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu poate fi contradictorie, în sensul încălcării autorității lucrului judecat, unei decizii pronunțate ulterior.

Se reține, pe de altă parte, că instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei pentru faptul că există puncte de vedere sau o practică judiciară diferită asupra aceleiași chestiuni, aspect afirmat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009).

Or, nu se poate verifica respectarea autorității de lucru judecat în situația în care hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii a fost pronunțată anterior celei față de care se pretinde contrarietatea, întrucât nu pot fi apreciate ca fiind o nesocotire a lucrului judecat cele stabilite în cuprinsul unei hotărâri inexistente din punct de vedere juridic la data pronunțării primei hotărâri (obiect al cererii de revizuire).

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor pretins greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Nemulțumirea revizuentului legată de pretinsa contrarietate dintre hotărârea pronunțată de instanța penală (rămasă definitivă ulterior soluționării dosarului civil) și aspectele reținute de instanța civilă în legătură cu faptul esențial al deținerii posesiei, nu poate fi remediată în sensul propus de parte, cu argumentul că instanțele trebuiau să dea eficiență principiului ”penalul ține în loc civilul”, principiu care, de altfel, are o cu totul altă conotație decât cea relevată prin cererea de revizuire.

Chiar dacă partea ar fi pretins revizuirea laturii civile a unei hotărâri penale (ceea ce nu este cazul în speță), cererea de revizuire se supunea rigorilor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură civilă în ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale aceste căi extraordinare de atac, revizuentul neputând invoca, în scopul înlăturării acestora, specificul procedurii penale în care s-a finalizat judecata acțiunii civile.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Față de soluția pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat revizuentul la plata către intimata B a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.800 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 160/R din 5 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/197/2016*.

Obligă pe revizuentul A la plata sumei de 4.800 lei către intimata B, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.