ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin decizia nr. 478 din 15 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1994/AP din 07 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, în ceea ce privește soluția dată cererii formulate de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Împotriva deciziei civile nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, după pronunțarea soluției, la 1 noiembrie 2024, în urma unor demersuri repetate, i-au fost comunicate de către notarul public B. mai multe înscrisuri, printre care și procura autentificată sub nr. x, procură ce a stat la baza încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare și care nu a putut fi avută în vedere de instanțe, la soluționarea cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, sub aspectul admisibilității sale, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, cererea de revizuire formulată de reclamanta A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit textului legal anterior redat, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunțate în primă instanță, în apel sau chiar și în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, așadar, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive pronunțate în recurs, cum este cea de față, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță.

În ceea ce privește "evocarea fondului" de către instanța de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină și în jurisprudență, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenței dispozițiilor legale la o stare de fapt reținută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Pot fi, așadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reținere și evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât cea pronunțată de instanțele inferioare.

În cauză, prin decizia civilă nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1994/AP din 7 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Prin urmare, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei (nu a reținut cauza în rejudecare), ci a apreciat că este incident cazul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă prin raportare la cele reținute de instanțele de fond în sensul că atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligațiilor nu poate fi cumulată cu eventuale daune-interese moratorii de fond, Înalta Curte stabilind rejudecare cauzei în ceea ce privește soluția dată cererii privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.

O decizie a instanței de recurs prin care se pronunță soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanța de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcție de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanța de casare și cu privire la situația de fapt stabilită în circumstanțele relevante pentru speță.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 15 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.