Decizia nr. 325/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 478/2018 a Judecătoriei Moinești

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Moinești, reclamanta A a formulat acțiune în revendicare imobiliară pentru suprafață de 6132 mp, ocupată de pârâții B și C.

Sentința pronunțată în primă instanță de judecătorie: Prin sentința civilă nr. 478 din 21 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Moinești, a fost admisă în parte acțiunea civilă privind pe reclamanta A, prin mandatar D, și pe pârâții B, C. Au fost obligați pârâții, în solidar, să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 46 mp identificată în anexa 1 la expertiza E. pe aliniamentul (...).

Decizia pronunțată în apel de tribunal: Prin decizia civilă nr. 233/A din 12 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția I civilă, a fost admis în parte apelul civil declarat de apelanta-reclamantă A, prin mandatar D împotriva sentinței civile nr. 478 din 21 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Moinești în contradictoriu cu intimații-pârâți B, C. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1800 m situată în comuna Adreoani, jud. Bacău, (...), identificată în schița anexă a raportului de expertiză F efectuată în dosar nr. x/260/2006 (fila 189) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pe punctele de contur (...). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei decizii, pârâții B și C au declarat recurs.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel: Prin încheierea din 9 octombrie 2023, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a suspendat judecarea recursului declarat de recurenții-pârâți B și C împotriva deciziei civile nr. 233/A din 12 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a soluției din dosarul nr. x/260/2023 al Judecătoriei Moinești.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii de suspendare pronunțate la 9 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, reclamanta A, prin mandatar D a declarat recurs, solicitând casarea încheierii recurate, respingerea cererii de suspendare, cu consecința continuării judecării recursului. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că măsura suspendării încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instanța a admis o cerere care nu a fost invocată în recursul declarat de recurenții-pârâți. Curtea de Apel a suspendat judecarea recursului dintr-o eroare, fiind prioritară soluționarea excepției inadmisibilității căii de atac, în condițiile în care motivele de recurs privesc doar aspecte de fond, prin care s-a soluționat cauza dedusă judecății. Pârâții B și C au mai avut o acțiune de perfectare act de vânzare-cumpărare cu privire la un alt teren, în care s-au folosit de două chitanțe, din anul 1992 și 1995, dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Moinești fiind soluționat definitiv și irevocabil prin sentința nr. 1763 din 6 iunie 1997. Prin urmare, folosirea acelorași chitanțe în cadrul unei noi cereri de uzucapiune este inadmisibilă. Încheierea de suspendare încalcă principiul continuității și dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care este afectată de nulitate. De asemenea, recurenta apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituția României. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Înregistrarea recursului la Înalta Curte: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la 15 noiembrie 2023. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 29 octombrie 2024 pronunțată în complet de filtru, recursul a fost admis în principiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând criticile deduse judecății, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, având în vedere următoarele considerente: Recursul declarat de reclamanta A vizează soluția de suspendare a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură ce a fost stabilită de curtea de apel învestită cu soluționarea unui recurs. Prin cererea de recurs ce face obiect al analizei în prezenta cale de atac, recurenta-reclamantă a arătat că măsura suspendării încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul continuității, fiind afectată de nulitate, deoarece curtea de apel a admis o cerere care nu a fost invocată în recursul declarat de pârâți, suspendând judecarea cauzei dintr-o eroare. Rezumând susținerile recurentei, se invocă faptul că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fapt ce a cauzat părții o vătămare ce nu se poate remedia decât prin anularea actului Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ”instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Interpretând dispozițiile legale anterior redate, reiese că legiuitorul a înțeles să reglementeze un caz de suspendare legală facultativă în situația în care intervine o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluția care urmează a se pronunța în cauza a cărei suspendare se solicită. Având în vedere faptul că temeiul legal al suspendării dispuse cu privire la cauza din prezentul dosar privește o suspendare "facultativă", după cum reiese din însăși denumirea marginală a art. 413 C. proc. civ., rezultă că instanța beneficiază de un drept de apreciere cu privire la oportunitatea și necesitatea luării acestei măsuri. Cu toate acestea, puterea de apreciere nu este una pur discreționară, ci trebuie să se bazeze pe elemente obiective, prin raportare la obiectul ambelor cauze, natura litigiului, atitudinea procesuală a părților, stadiul procesual în care ambele litigii se află, precum și la alte elemente de natură să convingă instanța în vreun sens sau altul. Pentru ca acest text de lege să aibă aplicare într-o cauză, este necesar ca ambele litigii să poarte asupra unor chestiuni litigioase care să se influențeze reciproc și în mod substanțial, respectiv soluția din dosarul suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să „depindă” de soluția ce se va pronunța în cel de-al doilea dosar. În cauză, în fața instanței învestite cu soluționarea recursului, recurenții-pârâți au solicitat suspendarea judecății, motivat de faptul că pe rolul Judecătoriei Moinești se află înregistrat dosarul nr. x/260/2023, care are ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 1800 mp teren, situată în Ardeoani, (...), suprafață ce face obiect al judecății în recursul a cărui suspendare se solicită și pentru care instanța de apel a admis acțiunea formulată de intimata-reclamantă A. În mod legal, constatând că cele două litigii se poartă asupra aceleiași suprafețe de teren, între aceleași părți, făcând referire la titlul opus de fiecare dintre părți, instanța instanța de recurs, în aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a apreciat că se impune suspendarea judecății cauzei, astfel încât se constată a fi nefondată critica formulată de recurenta-reclamantă. Fiind legal dispusă, măsura suspendării nu încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul continuității, astfel cum susține recurenta. Pentru considerentele prezentate, constatând că prin dispunerea măsurii suspendării judecății nu au fost încălcate drepturi procesuale și produse vătămări de natură a fi îndreptate prin intermediul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-reclamantă A la plata cheltuielilor de judecată către intimații-pârâți C și B. În ceea ce privește cuantumul acestora, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma de 400 lei este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei în această etapă procesuală și față de împrejurarea că recursul a fost soluționat la primul termen de judecată.