ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 iunie 2020 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A și B, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanteior Publice, au formulat acțiune în repararea pagubei (erori judiciare) cauzată de privarea de libertate nelegală și de acuzațiile care li s-au adus, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de cate 600.000 lei către fiecare dintre reclamanți, reprezentând daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 539 și 541 C. proc. pen. și art. 5 și art. 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 862 din 20 mai 2022, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea privind pe reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A respins, ca prescris, capătul de cerere referitor la acordarea de daune morale pentru tratamente inumane și, pe cale de consecință, a obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru privarea nelegală de libertate și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru durata excesivă a procesului penal.

Prin decizia civilă nr. 1485 A din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul–pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 862 din 20 mai 2022 pronunțată de Tribunalul București.

Împotriva deciziei nr. 1485 A din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

După prezentarea unor chestiuni teoretice referitoare la durata rezonabilă a procesului în jurisprudența CEDO, recurentul-pârât a arătat că, având în vedere complexitatea dosarului penal, este evident că procedurile judiciare, care au implicat un număr mare de părți, de avocați, de martori audiați și de expertize efectuate în cauză, au dus la prelungirea termenului de soluționare.

Referitor la cuantumul daunelor morale, a menționat că acesta este exagerat, raportat la pretinsa vătămare suferită și cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate în practica instanțelor de judecată persoanelor care au suferit erori judiciare.

Solicită cenzurarea cuantumului daunelor morale acordate, statuând în echitate conform art. 41 din Convenție, având în vedere că în jurisprudența sa, în raport de circumstanțele cauzei, CEDO a adoptat o poziție moderată, prin acordarea unor sume rezonabile cu titlu de reparație morală.

În finalul memoriului de recurs, recurentul-pârât a redat o serie de pasaje din hotărâri pronunțate de Înalta Curte, făcând referire la reperele de apreciere a prejudiciului moral.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (23 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat, în mod formal, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a preciza care norme au fost încălcate sau greșit aplicate de către instanța de apel.

Recurenta-pârâtă nu precizează, punctual, care este argumentul pentru care apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală din perspectiva textului de lege indicat ca temei de drept al cererii de recurs, mărginându-se să evidențieze anumite noțiuni generale, teoretice, referitoare la durata rezonabilă a procesului și justul echilibru în accepțiunea jurisprudenței CEDO, fără a arăta în ce fel curtea de apel ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit principiile și statuările instanței europene.

Nemulțumirile generale ale părții față de soluția pronunțată și susținerile legate de pretinse încălcări/aplicări eronate ale unor norme nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar.

În continuare, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-pârât a înțeles să redea o serie de pasaje din hotărâri pronunțate de Înalta Curte, făcând referire la reperele teoretice ce trebuie avute în vedere de instanțe în aprecierea prejudiciului moral.

Astfel cum a punctat și recurenta în cuprinsul motivelor de recurs, legislația nu cuprinde criterii concrete de determinare a cuantumului daunelor morale, astfel încât jurisprudența instanțelor naționale este unicul reper oferit de lege.

Or, analiza unei jurisprudențe relevante în materie presupune verificarea unor cazuri concrete pentru a identifica situații similare în care, aplicându-se criteriile create pe cale jurisprudențială, s-au determinat anumite valori ale prejudiciului, acestea constituind, de altfel, o marjă de apreciere pentru instanța aflată în situația de a statua cu privire la cuantificarea despăgubirilor.

Simpla afirmație a recurentei, în sensul că suma acordată de către instanța de apel este exagerată, nu este suficientă pentru a putea determina stabilirea unui cuantum micșorat al despăgubirilor. În lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, această simplă susținere a părții este una formală și nu are aptitudinea de a demara un control al legalității, în condițiile în care nu au fost identificate critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate.

În analiza criticii referitoare la daunele morale acordate, se are în vedere faptul că în faza procesuală a recursului nu poate fi reapreciat cuantumul despăgubirilor care rezultă dintr-o reevaluare a situației de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excede limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac. Prin urmare, nefiind o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspectele de nelegalitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că aspectele prezentate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de analiză din perspectiva normei invocate și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Cum susținerile recurentului-pârât nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1485 A din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.