ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Tribunalul Vâlcea să-i repare prejudiciile cauzate prin pretinsele erori judiciare săvârșite în dosarele nr. x/117/2021, nr. x/117/2020, nr. y/117/2020, nr. x/90/2021, nr. x/90/2020, nr. z/117/2020, nr. xx/117/2020, nr. x/63/2021.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 342 din 3 iunie 2022, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Tribunalul Vâlcea.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 2979 din 1 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 342/2022 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/85/2021.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 2979 din 1 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, reclamantul A a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, nefiind motivată și necuprinzând motivele pe care se întemeiază și pentru care au fost înlăturate cererile sale, nefiind soluționat aproape niciun motiv de apel. Nu a fost soluționat nici motivul de apel privind nulitatea întâmpinării formulate de Ministerul Finanțelor la instanța de fond, cu mențiunea că aceleași motive subzistau și în privința întâmpinării depuse în apel, care este lovită de nulitate - instanța avea obligația constatării acestui fapt, ceea ce nu a făcut. A arătat, de asemenea, că hotărârea este vădit ilegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și cuprinde motive contradictorii. În ce privește susținerea că întâmpinarea depusă la instanța de fond nu e lovită de nulitate, întrucât, potrivit art. 10 din HG nr. 34/2009, Direcția Generală din cadrul Ministerului Finanțelor are atribuții să formuleze acțiuni și acte cu caracter juridic, recurentul-reclamant a menționat că respectivele acte juridice care sunt făcute de persoane care nu au calitatea de înscriși în tabloul cu drept de exercitare al ÎCCJ, sunt lovite de nulitate absolută și, în plus, constituie infracțiunea de exercitare ilegală a profesiei. Or, nu s-a făcut dovada că persoanele în cauză nu sunt consilieri juridici înscriși în Tabloul cu drept de exercitare al ÎCCJ, iar potrivit art. 84 C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai, prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. Așadar, este indubitabil că întâmpinările sunt lovite de nulitate - acestea ar fi putut să nu fie afectate de nulitate numai în situația în care ar fi fost semnate exclusiv de ministru, care este reprezentatul legal al instituției. În continuare, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel se contrazice, menționând că în cererea de apel a făcut trimitere la (pretinse) erori judiciare din dos. nr. y/117/2020, care nu ar putea face obiectul analizei instanței de apel, însă a evidențiat pe larg eforturile judiciare săvârșite în toate dosarele menționate în cererea de chemare în judecată, pentru care a cerut repararea prejudiciului cauzat prin erori, care fuseseră implicit invocate, în cererea inițială. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra niciunei erori judiciare și a niciunei cereri formulate, hotărârea fiind total nemotivată și necuprinzând nici motivele pe care se întemeiază și, mai ales, cele care au fost înlăturate cererile sale. Susținerea menționată, fără nicio motivare, contrazice art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind definiția dată erorii. Recurentul-reclamant menționează că nu rezultă că în apel ar fi schimbat calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici că ar formulat pretenții noi, așa cum se menționează - a făcut numai o motivare amplă a erorilor judiciare săvârșite și critici ale hotărârii instanței de fond, arătând că, în fapt, instanța de fond nu a făcut referire la absolut niciun aspect invocat, respectiv că pretinsele motive erau vădit nefondate și nelegale, neexistând nicio motivare în hotărârea de fond. Instanța a mai reținut, de asemenea, că reclamantul nu a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, respectiv nu a formulat cerere de reexaminare împotriva hotărârii de anulare a cererii. Or, atât timp cât, ilegal, fuseseră respinse cererea de ajutor public și cererea de reexaminare a acestei hotărâri, deja aceasta avea autoritate de lucru judecat și nu putea invoca nelegalitatea hotărârii de respingere a cererii de ajutor public în cererea de reexaminare a anularii cererii ele chemare în judecata (ca netimbrata), deci o asemenea pretinsă cale de atac era de prisos, fiind încălcat accesul la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană. A arătat că, în mod repetat, aceleași cauze au fost introduse de mai multe ori pe rolul mai multor instanțe și absolut toate au fost anulate sub diverse pretexte, abuzive și vădit ilegale, prin respingerea ilegală a cererilor de reexaminare, respingerea ilegala a cererilor de ajutor public. Defectuozitatea funcționarii justiției vizează și neregularitatea manifestată în privința desfășurării procedurii, ceea ce înseamnă că pronunțarea unei hotărâri corecte nu duce automat și la acoperirea erorilor de procedură comise în desfășurarea procesului, care au produs o vătămare grava a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, fiind, așadar, o măsura de responsabilizare a judecătorilor.

Apărările formulate în cauză: Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (23 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.” Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale, apreciind că nu a fost soluționat ”aproape” niciun motiv de apel, dezvoltând aspectele prezentate în fața instanței de apel, într-o manieră copy-paste a cererii de apel. Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs se deduc judecății aceleași critici formulate în fața instanței devolutive, asupra cărora instanța de apel a dat dezlegare, susținerile recurentului vizând, în fapt, soluția pronunțată. Nemulțumirile generale ale părții față de soluția pronunțată și criticile formale legate de pretinsa nemotivare a hotărârii recurate, astfel cum au fost formulate, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Raționamentul expus de instanța de apel nu cuprinde concluzii contradictorii și nici nu se poate asocia acestuia vreun viciu, astfel cum susținere recurentul. Instanța de apel a expus coerent și neechivoc motivele pentru care a apreciat nefondat apelul promovat de reclamant, evidențiind considerentele pentru care a reținut că este neîntemeiată critica apelantului vizând nepronunțarea primei instanței cu privire la nulitatea întâmpinării formulate de Ministerul Finanțelor. Înalta Curte subliniază că, în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerentele contradictorii sunt cele din perspectiva cărora nu se poate stabili care sunt argumentele ce au fundamentat soluția instanței, determinând astfel imposibilitatea exercitării controlului de legalitate. Or, recurentul nu a învederat niciun aspect de contradictorialitate în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nemulțumirea sa vizând, astfel cum anterior s-a arătat, soluția pronunțată. Expunerea unor critici identice cu cele formulate în fața instanței devolutive nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.