ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2735/2024

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2022, pe rolul Tribunalului Sibiu – Secția civilă, sub nr. x/241/2021, declinată de la Judecătoria Huedin, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu Tribunalul Vâlcea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâților la plata prejudiciului suferit ca urmare a erorilor judiciare din dosarele nr. x/241/2020, nr. x/223/2019 și nr. x/223/2020.

Prin sentința civilă nr. 260 din 21 martie 2023, Tribunalul Sibiu – Secția civilă a admis excepția netimbrării cererii, invocată de instanță, din oficiu. A anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, și Tribunalul Vâlcea.

Prin decizia civilă nr. 2879 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 260 din 21 martie 2023 a Tribunalul Sibiu – Secția civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul A, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel.

Recurentul-reclamant arată că decizia pe care o supune controlului judiciar este dată cu încălcarea normelor de procedură și a celor de drept material. Astfel, în mod greșit, s-a anulat, ca netimbrat, apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 260/2023 a Tribunalului Sibiu. În realitate, taxa judiciară de timbru a fost expediată prin poștă la data de 24 octombrie 2023, anterior termenului de judecată, care a fost la 26 octombrie 2023. Deși pe ștampila de sosire este menționată data de 26 octombrie 2023, plicul și dovada plății au fost înregistrate abia a doua zi. Or, depunerea unui act, inclusiv a dovezii de achitare a taxei de timbru, anterior termenului de judecată, este considerată a fi în termen. Învederează că aceasta este opinia exprimată și în jurisprudența pe care o indică.

În consecință, pentru argumentele pe care le-a expus, recurentul-reclamant A solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, și Tribunalul Vâlcea care, însă, nu au depus întâmpinări.

Prin rezoluția din data de 6 martie 2024, s-a stabilit termen de judecată la data 20 iunie 2024 pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul din data de 28 noiembrie 2024, instanța de recurs a dispus repunerea cauzei pe rol, ca urmare a solicitării recurentului-reclamant și, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ., a rămas în pronunțare asupra căii extraordinare de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, se impune a se evidenția că, în recurs, criticile formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată.

În cauză, se constată că, prin calea extraordinară de atac exercitată de recurentul-reclamant A, nemotivată în drept, au fost invocate argumente încadrabile în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menționat, în raport de criticile formulate și de efectele pe care acestea le pot produce. Astfel, se critică decizia recurată în ceea ce privește soluția dată asupra excepției netimbrării căii de atac, susținându-se, în esență, că obligația de plată a taxei judiciare de timbru fusese complinită până la data la care instanța a rămas în pronunțare, astfel că soluția de anulare a apelului, cu consecința neanalizării acestuia pe fond, nu are fundament legal.

Referitor la critica formulată, Înalta Curte reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.”

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013, ,,(1) Se taxează cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calității de reprezentant”.

Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, „reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.”

Înalta Curte constată că, în prezentul recurs, se pune în discuție legalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de apel în raport de modul de rezolvare a chestiunii timbrajului cererii de apel formulate de recurentul-reclamant A.

Procedând la cenzurarea raționamentului judiciar expus de instanța de apel, Înalta Curte apreciază că verificarea legalității măsurii dispuse prin decizia civilă recurată nu poate face abstracție de circumstanțele factuale ale cauzei.

Astfel, analizând actele dosarului, se constată că, prin rezoluția de primire, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin citația comunicată la data de 22 mai 2023, i s-a comunicat acestuia data termenului de judecată și ,,obligația de a achita taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat”.

Recurentul-reclamant a achitat taxa judiciară de timbru la data de 24 octombrie 2023 și a transmis dovada prin intermediul oficiului poștal, în aceeași zi.

Plicul a ajuns la destinație la data de 26 octombrie 2023, potrivit ștampilei aplicate, dar a fost înregistrat la data de 27 octombrie 2023.

Prin urmare, la momentul la care Curtea de Apel Alba Iulia a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării și a admis-o, recurentul-reclamant își îndeplinise obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 20 lei, așa cum i s-a menționat în citație, și o comunicase instanței.

Înalta Curte reține că, în materia apelului, legiuitorul nu a înțeles să adopte norme derogatorii de la regimul juridic al nulității actelor de procedură reglementat de prevederile înscrise în art. 174-art. 179 C. proc. civ. și care reprezintă dreptul comun, ci s-a limitat la a statua că sancțiunea care intervine în ipoteza neachitării taxei de timbru, până la termenul stabilit de art. 470 alin. (3) teza finală din același act normativ, este nulitatea.

Din interpretarea dispozițiilor art. 177 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în opinia legiuitorului, sancțiunea procesuală a nulității își găsește aplicare, ca ultim remediu, în ipoteza în care numai desființarea actului poate înlătura vătămarea produsă, de unde rezultă că nulitatea nu îndeplinește exclusiv o funcție sancționatoare, scopul urmărit de legiuitor fiind excluderea oricărui formalism inutil în aplicarea acestei instituții juridice și salvarea actului procedural în măsura în care este posibil.

De asemenea, față de contextul factual expus, în cauză devin incidente și dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, ,,Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau email, este socotit a fi făcut în termen”.

Cum premisa necesară aprecierii incidenței excepției netimbrării unei cereri este reprezentată de stabilirea, în sarcina părții, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, urmată de neîndeplinirea obligației, și cum, în speță, la momentul pronunțării, taxa era achitată, iar dovada era trimisă la instanță, anularea cererii nu are fundament legal, fiind contrară dispozițiilor legale invocate în precedent.

În concluzie, așa cum rezultă din argumentele anterior prezentate, în mod eronat instanța de apel a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., dispunând anularea, ca netimbrat, a apelului declarat în cauză.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune casarea deciziei civile recurate cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecarea apelului declarat de reclamantul A împotriva sentinței primei instanțe, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.