ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 31 mai 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea/modificarea Ordinului nr. 6245/C/730.12.202 emis de Ministrul Justiției în favoarea judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Cluj, în aplicarea Ordinului 6245/30.12.2021, și, ca urmare, stabilirea în favoarea reclamantei a indemnizației cuvenite conform VRS 605,225 RON începând cu data de 21 februarie 2017 conform deciziei civile nr. 172/15 februarie 2022 a Curții de Apel Suceava, neplafonat, cu sporurile aferente majorate în raport cu noua indemnizație.
Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 2182 din data de 22.11.2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs.
Împotriva sentinței civile nr. 2182 din data de 22.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..
Prin cererea de recurs, reclamanta solicită ca în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. să se ia act de faptul că renunță la judecata prezentului litigiu.
Apărările formulate în cauză.
În prezenta cauză intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.
Procedura de soluționare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul, va anula sentința recurată și va lua act de cererea de renunțare a reclamantei A. la judecată.
În ceea ce privește cererea de renunțare formulată reclamanta A., Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, "Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Așa fiind, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va lua act de această manifestare de voință.
Temeiul de drept al soluției.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei la judecată și va anula hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 2182 din 22 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Anulează sentința civilă recurată.
Ia act de cererea de renunțare a reclamantei A. la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 31 mai 2023.