ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2706/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la Tribunalul Călărași – Secția civilă la data de 11.10.2021 și înregistrată sub nr. x/116/2021, reclamantul A, în conformitate cu dispozițiile art. 1516 - 1557, art. 1536, art. 1182 alin. (1), art. 1178, art. 1188 alin. (2) și (3), art. 1186 alin. (2), art. 1196 alin. (1), art. 1204, art. 1240, art. 1125 alin. (1), art. 1126 alin. (1), art. 1235, art. 1236 alin. (1) C. civ., O.G. nr. 13/2011, art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a chemat în judecată pe pârâtul B, pentru ca în contradictoriu cu acesta, să se dispună: rezilierea contractului (nescris) încheiat între părți, pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către pârât; obligarea pârâtului la plata sumei de 272.250 lei cu titlu de daune interese egale cu prejudiciul creat reclamantului; obligarea pârâtului la plata de dobândă la suma de 272.250 lei, începând cu data punerii în întârziere, respectiv data de 05.04.2021 până la plata efectivă a sumei de 272.250 lei, reprezentând daune interese, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Prin sentința civilă nr. 499/07.06.2023, Tribunalul Călărași a admis cererea de chemare în judecată, a dispus rezilierea contractului (de asociere) încheiat între reclamantul A și pârâtul B în anul 2014, a obligat pârâtul B la plata către reclamantul A a sumei de 272 250 lei cu titlu de daune – interese la care se adaugă dobânda legală penalizatoare în cuantum de 1739,92 lei calculată din data de 05.04.2021 până în data de 08.10.2021 (data introducerii cererii de chemare în judecată) și în continuare până la data achitării efective, a obligat pârâtul B la plata către reclamantul A a sumei de 22 321,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel pârâtul B.

Prin decizia nr. 1715A din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.

Împotriva acestei decizii civile, la 10 aprilie 2024, a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-pârât a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât în este evident că înțelegerea inițială intervenită între părți, cu privire la înființarea plantației nu se putea purta pentru întreaga suprafață de 9 ba, întrucât în luna aprilie 2014 recurentul deja avea plantat un număr de 3000 de puieți pe o suprafața deținută de 4,5 ha teren.

Referitor la realizarea lucrărilor de mentenanță, așa cum a arătat și în fața primei instanței, afirmațiile sale referitoare la neexecutarea acestor lucrări se refereau la anul 2021, în situația în care intimatul - reclamant continuă să nu își îndeplinească, potrivit înțelegerii, obligația de plată a lucrărilor de mentenanță, urmând ca acesta să plătească chirie pentru folosința suprafeței de 4,5 ha teren pe care a fost și este în continuare înființată plantația aparținând intimatului-reclamant.

Mai susține că, în contra evidențelor rezultate din raportul de expertiză, dar și din celelalte probe administrate în cauză, instanța de apel a dispus rezilierea contractului, reținând angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului.

În continuare, se prezintă pe larg situația de fapt și mijloacele de probă administrate care conduc, în opinia recurentului, la respingerea acțiunii ca nefondate.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a cerut înlăturarea apărărilor părții adverse

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent, probele cerute și încuviințate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanța de apel și de instanța de fond, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor și a altor probe de la dosarul cauzei, recurentul susținând, astfel, interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

Prin urmare, criticile invocate constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar în recurs.

Astfel, recurentul-pârât, deși invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, totuși nu indică în concret nicio o normă legală pretins a fi aplicată greșit de instanța de apel și nu formulează nicio critică punctuală, care să privească nelegalitatea soluția instanței de apel, prin raportare la raționamentul logico-juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, ci doar prezintă istoricul cauzei și situația de fapt ce a determinat, în opinia sa, promovarea acestui litigiu.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate, prin memoriul de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre ipotezele descrise în cuprinsul acestui text legal, încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul era dator să menționeze care sunt normele legale încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel și să argumenteze rațiunea pentru care consideră că hotărârea atacată se impune a fi casată, în raport motivul de nelegalitate invocat și considerentele reținute de instanța de apel.

Ca atare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, și va anula recursul.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 451 - 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant A suma de 8.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B împotriva deciziei civile nr. 1715A din 15 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.