ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2298/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la 23 noiembrie 2020, sub numărul x/1748/2020, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâta S.C. C S.R.L., au solicitat instanței să se constate intervenită rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1108/08.04.2013 de Biroul Notarului Public D, completat și modificat prin actele adiționale nr. 1 și 2, autentificate de același birou notarial sub nr. 1897/09.07.2013 și, respectiv, nr. 5315/17.11.2017, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor promitentei-vânzătoare și a faptului că obiectul antecontractului nu se afla în circuitul civil la momentul încheierii actului, fiind instituită măsura asiguratorie prin ordonanța emisă la 30.05.2017 în dosarul penal nr. x/P/2016, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 186209,70 lei și instituirea unui drept de retenție. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat ca, în situația admiterii acțiunii principale, reclamanții să fie obligați la plata lipsei de folosință de la 8.04.2013 la 21.06.2018 și de la 22.06.2018 până la eliberarea efectivă a imobilului.

Ca urmare a declinării competenței materiale, prin sentința civilă nr. 4108 din 21 iulie 2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov–Secția Civilă, la 02 septembrie 2021.

Prin sentința civilă nr.1485 din 31 mai 2023, Tribunalul Ilfov a admis cererea principală și a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată; a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1108/08.04.2013, modificat prin actul adițional nr. 1, autentificat sub nr.1897/09.07.2013 și prin actul adițional nr. 2, autentificat sub nr.5315/17.11.2017 de Biroul Notarului Public D, a repus părțile în situația anterioară, obligând pârâta la restituirea sumei de 186.209,70 lei, achitată de reclamanți cu titlu de preț, precum și la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată avansate, respectiv suma de 6.953 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 8.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

3.Hotărârea pronunțată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 1359A din 3 noiembrie 2023, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de pârâta S.C. C S.R.L. împotriva sentinței civile nr.1485/31.05.2023, pronunțată de Tribunalul Ilfov, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1359A din 3 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâta S.C. C S.R.L., înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 ianuarie 2024.

Prin rezoluția din 23 mai 2024, s-a acordat termen la 29 octombrie 2024 în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului, când, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 04 martie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte, obligația de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3577 lei, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și 2 teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 19 martie 2024 instanța a emis adresă prin care i s-a pus în vedere părții recurente că are obligația de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate și sancțiunea în caz de neplată, înștiințarea fiind comunicată acesteia la 25 martie 2024, la adresa din județul Ilfov, oraș Otopeni, (...), indicată prin cererea de recurs ( fila 4), potrivit procesului verbal de înmânare aflat la filele 14 din dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, deși încunoștiințată despre obligația legală ce îi incumba, nu a înțeles să se conformeze acestei rigori procesuale și să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluționării prezentului recurs, așa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanță în acest scop.

Examinând pricina și din perspectivă convențională, se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

În acest sens, se reține că prin aceeași rezoluție, din 04 martie 2024, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ, recurenta neînțelegând să uzeze de aceste proceduri conform dispozițiilor legale menționate.

În raport cu aceste elemente, nu se poate reține că, prin anularea recursului, ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Constatând că recurenta nu a depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 29 octombrie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr.80/2013 și reținând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. C S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1359A din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. C S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1359A din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.