ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11.11.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C. să se constate intervenirea rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare autentificate sub nr. x/13.06.2017, încheiată între B. și C., în calitate de promitenți-vânzători, și A. S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, calitate dobândită prin contractul de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018 și, în temeiul art. 1544 alin. (2) teza a doua din C. civ., obligarea pârâților la restituirea dublului avansului achitat ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/13.06.2017 și a actelor adiționale subsecvente, respectiv echivalentul în RON de la data plății al sumei de 137.000 Euro.

În subsidiar, ca urmare a rezoluțiunii, în temeiul art. 1546 și art. 1554 din C. civ., reclamanta a solicitat restituirea avansului achitat ca urmare a încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, în cuantum de 68.500 euro, restituirea sumei de 5.000 euro reprezentând suma achitată suplimentar față de avansul în cuantum de 68.500 euro cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 din C. proc. civ., art. 1270, art. 1549, art. 1635 din C. civ.

Pârâții B. și C. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate intervenirea rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/13.06.2017, încheiată între B. și C., în calitate de promitenți-vânzători, și A. S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, calitate dobândită prin contractul de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, din culpa exclusivă a reclamantei, cu consecința pierderii de către aceasta a avansului achitat în cuantum de 68.500 euro, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 468/12.02.2021, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții reclamanți B. și C., a admis în parte cererea reconvențională, a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/13.06.2017, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului, în sensul că a obligat pârâții-reclamanți la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 68.500 euro, reprezentând avansul plătit la cursul de referință BNR de la data plății. Tribunalul a respins, în rest, cererea principală, ca neîntemeiată, a respins, în rest, cererea reconvențională, ca neîntemeiată, a obligat pârâții-reclamanți la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.973 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, precum și la plata sumei de 6.023,99 RON, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional pretențiilor admise și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 6.972 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, precum și la plata sumei de 1.750 RON, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional pretențiilor admise.

Prin decizia nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelul principal declarat de apelanții-pârâți-reclamanți B. și C. și apelul incident declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 468/12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a IV-civilă, au declarat recurs pârâții-reclamanți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului, recurenții pârâți reclamanți au arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții pârâți reclamanți au prezentat pe larg istoricul cauzei și au susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că ar fi trebuit să prezinte promitentei cumpărătoare certificate de atestare fiscală, acte de proprietate, extras de carte funciară pentru autentificare în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare. Din convențiile încheiate între părți nu rezultă că recurenții și-ar fi asumat expres obligația de a face demersuri în vederea stabilirii orei și locului întâlnirii, respectiv biroul notarial la urma a se realiza operațiunea de autentificare.

Recurenții pârâți reclamanți au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că ambele părți aveau interesul de a încheia contractul în formă autentică, că nu au primit niciodată convocare din partea promitentei cumpărătoare de a se prezenta la biroul notarial, deși cumpărătorul alege notarul, astfel încât nu se poate reține culpa lor pentru neefectuarea demersurilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, pe care a arătat, în ședința publică din 23 mai 2023, că nu o mai susține, precum și excepția de nulitate a recursului întrucât criticile invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., astfel cum s-a arătat mai sus, recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că, deși recurenții pârâți reclamanți au indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Astfel, recurenții pârâți reclamanți nu au dezvoltat critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere a apelului pârâților-reclamanți împotriva sentinței atacate și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, aceștia rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, reluând aceeași susținere din fața instanței de apel în sensul că nu au nicio culpă în neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, invocând formal motivul de nelegalitate indicat.

În acest context, Înalta Curte constată că aserțiunile cuprinse în memoriul de recurs nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei de apel, în sensul celor pretinse de recurenți prin invocarea ipotezei descrise de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Susținerea recurenților pârâți reclamanți în sensul că în mod greșit a fost reținută culpa lor pentru neefectuarea demersurilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare nu reflectă un caz de încălcare a legii, ci vizează stabilirea situației de fapt, ceea ce excedează verificărilor ce pot fi efectuate în recurs, cale de atac de reformare prin intermediul căreia se declanșează exclusiv un control de legalitate a hotărârii în limita motivelor prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, stabilirea situației de fapt în raport de probele administrate constituie apanajul instanțelor de fond, iar instanța de recurs poate exercita doar un control de legalitate a hotărârii atacate și nu unul de temeinicie, care să conducă la schimbarea situației de fapt și reaprecierea probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că susținerile evocate în memoriul de recurs preiau în mare parte motivele de apel, recurenții nespecificând în mod concret care sunt pretinsele greșeli proprii instanței de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Pentru argumentele expuse, constatând că susținerile recurenților nu se grefează pe motivul de nelegalitate invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva deciziei nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurenților în situația în care recursul declarat de aceștia urmează a fi constatat nul, instanța de recurs va dispune obligarea recurenților la plata sumei de 5997,75 RON către intimata reclamantă A. S.R.L. cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, achitat conform dovezii depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva deciziei nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții-reclamanți B. și C. la plata sumei de 5997,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.