ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin decizia civilă nr. 1473 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții A, B și C împotriva deciziei civile nr. 1834/14.06.2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/866/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A, B și C.

Prin încheierea din 4 martie 2024, Curtea de Apel Iași - Secția I civilă a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri B și C, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererile de recurs, recurenții nu au dezvoltat critici cu privire la încheierea pronunțată, ci au învederat că litigiul îl privește pe numitul A, astfel că au solicitat scoaterea acestora din cauză.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție

Dosarul a fost înregistrat la înalta Curte de Casație și Justiție la 12 aprilie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie (filele 2 și 3 din dosarul de recurs).

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor s-a reținut că instanța urmează a aprecia asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, invocată de D, excepției insuficientei timbrări a recursurilor, reținută prin raport, și asupra încadrării criticilor în cazurile de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost comunicat părților la 1 august 2024.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Recurenții au făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, instanța supremă o va respinge, având în vedere cele ce succed:

Recursurile supuse judecății sunt declarate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Se constată că recursurile declarate în cauză sunt formulate împotriva încheierii din 4 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția I civilă,

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanța superioară.

Cum încheierea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel, potrivit dispozițiilor mai sus evocate, competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva încheierii este instanța Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, instanța supremă urmează să respingă excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată.

Analizând recursurile în raport de excepția nulității recursurilor, reținută prin raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) din același act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precizate vizează motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ.,:" Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.".

Se constată că, în cuprinsul declarațiilor de recurs formulate de recurenți, trimise prin serviciul poștal la 5 aprilie 2024, recurenții au indicat doar împrejurarea că prezentul litigiu îl privește exclusiv pe numitul C, fapt care impune scoaterea acestora din cauză.

Cu referire la notele scrise, intitulate de recurenți „Întâmpinare”, instanța de recurs constată că nici prin acestea nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva încheierii de suspendare a cauzei, fiind învederate aspecte care țin de situația de fapt și de fondul litigiului.

Cum recurenții nu au formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat suspendarea judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și care să tindă a demonstra nelegalitatea acestei măsuri procedurale, instanța supremă constată că, în cauză, este incidentă sancțiunea nulității recursurilor.

Lipsa totală a motivării și inexistența unor critici pentru care se apreciază că se impune admiterea căii de atac și care sunt normele de drept încălcate de Curtea de Apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea încheierii recurate nu ar putea conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Ca atare, având în vedere că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) din același cod, respectiv aceea a nulității recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata-reclamantă D.

Anulează recursurile declarate de pârâții B și C împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.