ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1206/2024

Obiectul cauzei Obiectul cauzei este reprezentat de recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași Prin încheierea de ședință din 07.03.2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulată de A. împotriva deciziei nr. 176/03.10.2022 a Tribunalului Iași.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2023 a declarat recurs, neîncadrat în drept, recurentul A.. Recurentul a arătat că măsura dispusă prin încheierea atacată este neîntemeiată întrucât partea s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de judecată și a depus la dosar o cerere privind acordarea unui termen de judecată în vederea consultării unui avocat.

Apărările formulate în cauză Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 9.02.2024, respectiv la 13.02.2024 (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x). Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. La 9.02.2024, recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a solicitat admiterea căii de atac. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 24 aprilie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul arătând, în esență, că a formulat o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător ales și că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața instanței. Aceste argumente nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, măsură impusă potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii suspendării judecății, anume, prin care să se combată cele reținute de instanță în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță și că la dosar nu a fost depus vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului. Drept urmare, constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condițiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.