ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2020

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 25.10.2019, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței nr. 48 din 30.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2019, invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă: Prin decizia nr. 4 din data de 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Cererea de recurs: Împotriva deciziei sus-menționate revizuenta a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de la data de 5 martie 2020. În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Procedura derulată în recurs: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar recurenta a formult punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu și a solicitat admitrerea acestuia astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 3 noiembrie 2020, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului: Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 4 din 6 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., formulată împotriva sentinței nr. 48 din 30.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva încheierii din 18.06.2019 pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Iași îndosarul nr. x/2019, având ca obiect cerere de strămutare. Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (6) din același act normativ, "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul". Prin decizia recurată, instanța a reținut că, în ceea ce privește obiectul cererii de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acesta îl poate constitui doar hotărârile judecătorești pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Ori, prin sentința nr. 48/2019 a Curții de Apel Iași s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva încheierii din 18.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2019, ceea ce înseamnă că hotărârea nu s-a pronunțat asupra fondului și nu a evocat fondul. De asemenea, s-a reținut faptul că, deși se invocă punctul 8 al art. 509 C. proc. civ., revizuenta nu a indicat și care ar fî hotărârea potrivnică față de cea a cărei revizuire se solicită, astfel că invocarea formală a textului procedural nu atrage investirea instanței și verificarea competenței acesteia. Prin urmare, se constată că dispozițiile 513 alin. (6) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză întrucât nu au fost invocate hotărâri pretins contradictorii. Pe de altă parte, se reține că decizia asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare formulată împotriva unei încheieri de strămutare și este o hotărâre definitivă, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă" coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din același cod ce prevede că sunt definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, decizia nr. 4 din 06.02.2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentă. PENTRU ACESTE MOTIVE,