ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 516/2025

După deliberare, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

La 26 noiembrie 2024, pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/39/2024, cererea formulată de petentul A privind restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei, achitate în dosarul nr. x/86/2017 al aceleiași instanțe.

Prin încheierea din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/39/2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea privind restituirea taxei judiciare de timbru achitate în acest dosar, formulată de petentul A în nume propriu, precum și ca moștenitor al defunctei B.

Calea de atac formulată

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024, a declarat apel petentul A, invocând nelegalitatea soluției prin care a fost soluționat fondul cauzei care a format obiectul dosarului nr. x/39/2022 al aceleiași instanțe, în condiții de imparțialitate.

A menționat că a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitate conform chitanței nr. 2828/29.09.2022, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât prin decizia nr. 836 din 23 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/86/2023, contestația la executare pe care a formulat-o a fost admisă.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin rezoluția din 11 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a stabilit termen pentru soluționarea căii de atac declarate împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024, la data de 27 februarie 2025, în camera de consiliu, cu citarea părții.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra admisibilității căii de atac, raportat la dispozițiile art. 97 și art. 534 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate „apel”, formulate de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în dosarul nr. x/39/2024, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea nr.28 din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/39/2024, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A, în nume propriu, ca moștenitor al defunctei B, respectiv ca mandatar al fiului său, C, privind restituirea taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/86/2017 al Curții de Apel Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, pentru restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, este necesar să se verifice îndeplinirea condiției prevăzute de acest text de lege, care stipulează în sensul că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații, (…), când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.”

Verificând îndeplinirea acestor condiții legale, curtea de apel a constatat că dosarul nr. x/86/2017, în care a fost achitată taxa judiciară de timbru care a format obiectul cererii de restituire, a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 80 din 19 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de autoarea petentului, contestatoarea B, împotriva deciziei nr. 76 din 7 noiembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/86/2017.

De asemenea, faptul că prin decizia nr. 836 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/86/2023, a fost admisă contestația la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc D a fost apreciat că nu are relevanță în cauză, întrucât este vorba despre un litigiu diferit. Din această perspectivă, curtea a remarcat că taxa judiciară de timbru care s-a solicitat a fi restituită a fost plătită la 9 martie 2018 și folosită în dosarul nr. x/86/2017, pe când hotărârea judecătorească invocată de petent a fost pronunțată într-un dosar înregistrat în anul 2021 pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei (nr. x/334/2021), ulterior datei la care s-a achitat taxa de timbru care a format obiectul cererii de restituire.

Înalta Curte reține că încheierea atacată, care constituie obiectul căii de atac pendinte, a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în condițiile prevăzute de art. 527 și 533 C. proc. civ. , raportate la cele ale art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform dispozițiilor art. 527 C. proc. civ. „Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți” (Cartea a III-a - Procedura necontencioasă judiciară).

Potrivit art. 533 din același act normativ, „Instanța se pronunță prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.”

În ceea ce privește calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei încheieri, Înalta Curte constată că, potrivit art. 534 alin. (2) C. proc. civ. „Încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă. (3) Termenul de apel va curge de la pronunțare, pentru cei care au fost prezenți la ultima ședință de judecată, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit. (4) Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării. (5) Apelul se judecă în camera de consiliu.”

Cu alte cuvinte, încheierea prin care a fost soluționată o cerere pentru soluționarea căreia a fost nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, cum este cea de față, este supusă, exclusiv, căii de atac a apelului.

În cauza pendinte petentul a dedus judecății, în calea de atac, apelul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024, prin care, în procedura necontencioasă judiciară, a fost respinsă o cerere formulată în condițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Față de împrejurarea că prin calea de atac declarată petentul pune în discuție soluția pronunțată asupra cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în cadrul normativ reglementat de art. 527 - 534 C. proc. civ. , Înalta Curte subliniază că analiza admisibilității căii de atac este prioritară, întrucât această neregularitate procedurală invocată din oficiu nu permite instanței de recurs să procedeze la examinarea apelului mai înainte de a verifica dacă are abilitatea conferită de lege prin norme de competență, în acest sens.

Potrivit art. 97 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.”

Dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară stipulează că „Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.”

Coroborând prevederile legale enunțate și aplicând normele imperative care reglementează competența materială a Înaltei Curți, se constată că această instanță nu are competența de a soluționa cauzele aflate în etapa procesuală a apelului.

Pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie atribuite în competență prin lege, astfel cum stipulează dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară („Competența organelor judiciare și procedura judiciară sunt stabilite de lege”).

În lipsa unor norme de competență adoptate în acest sens, hotărârea pronunțată în procedură necontencioasă de Curtea de Apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, declarată de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, declarată de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.