ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Analizând cererea dedusă judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava înregistrată sub nr. x/2022/a1, petentul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON ce a fost achitată în dosarul nr. x/2022, conform chitanței nr. x din 29 septembrie 2022.

Prin încheierea nr. 69/10.12.2024, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de restituire taxă judiciară de timbru achitată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Suceava, având ca obiect "strămutare", formulată de petentul A., atât în nume propriu cât și ca moștenitor al defunctei B., respectiv ca mandatar al fiului său, C., ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește soluția instanței asupra cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, petenții A. și C. au formulat calea de atac intitulată "apel".

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel", Înalta Curte constată următoarele:

Procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stabilesc situațiile în care, la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parțial sau proporțional.

Potrivit alin. (4) teza I din dispoziția legală menționată:

"cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea", iar alin. (5) prevede:

"cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată.".

Conform prevederilor art. 527 C. proc. civ.:

"Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană [...] sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți."

Ca atare, având în vedere că prin soluționarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, rezultă că aceasta se soluționează potrivit regulilor procedurii necontencioase, reglementate în cuprinsul Cărții a III-a C. proc. civ.

În ceea ce privește calea de atac, dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe) stabilesc că încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă. Apelul constituie, în regimul procesual al căilor de atac reglementate în regimul noului C. proc. civ., o cale de atac de reformare devolutivă.

Totodată, potrivit art. 97 C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din coroborarea textelor legale menționate anterior se înțelege că, deși art. 534 alin. (2) C. proc. civ. prevede posibilitatea ca încheierile pronunțate în procedura contencioasă să poată fi atacate doar cu apel, este de observat că Înalta Curte nu poate soluționa apeluri, ci doar recursuri și alte cereri stabilite în mod expres în competența acesteia. În plus, niciodată controlul judiciar exercitat de Înalta Curte nu poate fi unul devolutiv, specific apelului, ci doar unul în legalitate, realizat pe calea recursului

Drept urmare, cererea care face obiectul prezentei cauze intitulată "apel" nu intră în competența materială a Înaltei Curți.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită și prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Drept urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că este inadmisibilă calea de atac intitulată "apel" formulată de către petenții A. și C. prin mandatar A., împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 69 din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea intitulată "apel" formulată de către petenții A. și C. prin mandatar A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 69 din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.