ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Suceava, secția I civilă, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților S.C. B. și Judecătoria Rădăuți, la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin rezoluția din 29 decembrie 2021, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a dispus complinirea lipsurilor, respectiv ca reclamantul să indice numele și prenumele, denumirea pârâților, cu excepția pârâtei S.C. B., precum și domiciliul sau reședința acestora. În acest sens, instanța a emis adresă către reclamant la data de 29 decembrie 2021 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile de la primire să complinească lipsurile semnalate, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin încheierea nr. 25/2022 din 14 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, aflată în etapa premergătoare, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare. Prin încheierea nr. 75 din 22 februarie 2022, pronunțatăde Tribunalul Suceava – secția Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva încheierii nr. 25 din 14.01.2022 a Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat recurs. Prin încheierea din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 75 din 22 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția a II-a civilă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 20 mai 2022, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, fără a dezvolta critici cu privire la considerentele încheierii recurate. La termenul din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reținând următoarele considerente: Instanța supremă a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 20 RON, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, iar acesta a fost înștiințat, la data de 13 iulie 2022, cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs. Recurentul au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 21 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.2.2. Totodată, recurentul-reclamant a formulat și cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea din 4 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.2.1. Împotriva acestei încheieri nu a fost formulată cerere de reexaminare. Încheierile din 21 septembrie 2022 și din 4 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă au fost comunicate recurentului-reclamant la data de 17 octombrie 2022, respectiv la data de 26 octombrie 2022, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul x/2021 și la dosarul nr. x/2021.1.2.1. Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit comunicărilor aflate la dosar, până la termenul de judecată, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.