ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.05.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, a solicitat în principal: - anularea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 13/14.04.2015 privind sancționarea B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. S.R.L., - C. S.R.L., A. S.R.L., Albalact S.A., E. S.A., F. S.A., G. S.A., H. S.R.L., I. S.R.L., J. S.A., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.A., R. S.R.L., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.A. pentru încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenței și a art. 101 par. (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene; - anularea tuturor actelor unilaterale emise de Consiliul Concurenței prin care i s-a refuzat accesul la toate documentele din dosarul de investigație, cu încălcarea dreptului la apărare, respectiv: documentul nr. 11081/29.09.2014 ("Refuzul nr. 2"), ca răspuns la solicitarea A. nr. 2684/18.09.2014, înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. x/18.09.2014 ("Revenirea nr. 2"); documentul nr. RG 10580/11.09.2014 ("Refuzul nr. 1"), ca răspuns la solicitarea A. nr. 2450/05.09.2014, înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. x/05.09.2014 ("Revenirea nr. 1"), ambele reprezentând refuzuri față de revenirile făcute de reclamantă ca urmare a documentului nr. RG 9525/18.08.2014, ca răspuns la solicitarea nr. 2282/12.08.2014, înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. x/12.08.2014 ("Solicitarea de acces inițială"), prin care s-a acordat acces doar la o parte dintre documentele din dosarul de investigație.

În subsidiar, reclamanta a solicitat: reducerea în baza principiului proporționalității a cuantumului amenzii dispuse prin decizia atacată, de 607.214 RON și obligarea autorității publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5208 din 28 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței; a anulat în parte Decizia Consiliului Concurenței nr. 13/04.04.2015, doar în ceea ce privește sancționarea reclamantei pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței și a art. 101 alin. (1) din TFUE; a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 35000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 14.09.2017 și a sentinței civile nr. 5208 din 28 decembrie 2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, rejudecarea litigiului pe fond, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată și obligării pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 192.361,87 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Împotriva sentinței civile nr. 5208 din 28 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și pârâtul Consiliul Concurenței, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în ceea ce privește admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 13/14.04.2015, rejudecarea cauzei sub acest aspect, modificarea sentinței recurate și respingerea în tot a acțiunii introductive.

Prin decizia nr. 3879 din 7 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenței împotriva sentinței nr. 5208 din 28 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat în parte sentința recurată, în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

De asemenea, prin aceeași decizie, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 14 septembrie 2017 și a sentinței nr. 5208 din 28 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și a dispus restituirea către recurentul-pârât Consiliul Concurenței a sumei de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform încheierii din data de 5.11.2020.

Împotriva deciziei nr. 3879 din 7 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare A. S.R.L., precizând că va depune motivele contestației în anulare după comunicarea hotărârii contestate.

Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția prematurității contestației în anulare, în raport cu faptul că decizia contestată nu a fost redactată și comunicată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând, în condițiile art. 248 din C. proc. civ., cu prioritate excepția prematurității, invocată de către intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este prematură.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte, verificând termenul în care a fost formulată contestația în anulare, constată următoarele:

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte constată că decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu a fost comunicată părților și, prin urmare, termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, nu a început să curgă.

Cu alte cuvinte, în raport cu dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea nu avea deschisă calea de atac a contestației în anulare, câtă vreme decizia de recurs atacată nu a fost comunicată părților.

Aceasta pentru că termenul de 1 an prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive, acesta din urmă fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor 508 C. proc. civ. coroborate cu art. 248 și art. 506 C. proc. civ., va respinge prezenta contestație în anulare, ca prematur introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3879 din 7 iulie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca prematur introdusă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2020.