ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
După deliberare, asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Cererea de încuviințare a executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 12 decembrie 2024, sub nr. x/193/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B, în toate formele prevăzut de lege, simultan sau succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1716194 din 28 martie 2022, până la concurența sumei de 2.035,29 lei, datorate creditoarei C LTD.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.
Hotărârea Judecătoriei Botoșani
Prin sentința civilă nr. 4181 din 18 decembrie 2024, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoșani a reținut că dispozițiile art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competență teritorială absolută a instanței de executare.
Constatând că, potrivit verificărilor efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, că la data sesizării organului de executare (11 decembrie 2024), debitoarea avea domiciliul în Botoșani, str. (...), jud. Botoșani, iar, începând cu data de 17 iulie 2024 până la 16 iulie 2025 aceasta figurează cu reședința în satul (...), str. (...), com. Ruginoasa, jud. Iași, a apreciat că Judecătoriei Pașcani îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare silită.
Hotărârea Judecătoriei Pașcani
Prin încheierea nr. 55 din 20 ianuarie 2025, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pașcani a reținut că în cuprinsul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. se face referire la noțiunea de „domiciliu” și că aceasta urmează a fi apreciată în sens restrâns, în raport de prevederile art. 87 C. civ.
În ceea ce privește reședința, a considerat că aceasta poate fi apreciată ca domiciliu numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 90 C. civ., respectiv atunci când domiciliul nu este cunoscut, situație care nu este incidentă în speță.
Omisiunea legiuitorului de a menționa în cuprinsul art. 651 C. proc. civ. și reședința debitorului, a fost apreciată că echivalează cu excluderea competenței de la locul reședinței debitorului.
Judecătoria Pașcani a avut în vedere și definițiile noțiunilor „domiciliu” și „reședință” cuprinse la art. 87 și art. 88 C. civ. și a concluzionat că, din perspectiva caracterului principal, respectiv secundar, al celor două locații nu se justifică atribuirea competenței în favoarea instanței de reședință, de vreme ce se prezumă că aceasta reprezintă o locuință secundară, iar nu principală a debitoarei.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Pașcani, în considerarea următoarelor argumente:
Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.”
Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.
Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, care prevede că, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.
Cu toate acestea, inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Reținând că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și a libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței, pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.
În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A, la solicitarea creditoarei C LTD.
În cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, înregistrate inițial pe rolul Judecătoriei Botoșani, petentul a indicat domiciliul debitoarei, acesta fiind în municipiul Botoșani, str. (...), jud. Botoșani.
Petentul a anexat cererii de încuviințare a executării silite dovada interogării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor, din care reiese că, la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită, înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A la 11 decembrie 2024, sub nr. x/2024, reședința debitoarei era în satul (...), str. (...), com. Ruginoasa, jud. Iași (stabilită în perioada 17 iulie 2024 – 16 iulie 2025).
Raportat la această împrejurare, precum și la normele legale enunțate, Înalta Curte constată că Judecătoria Pașcani este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Pașcani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.