ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 253/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 747/1/2025, este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă în Dosarul nr. 3.028/93/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă exceptarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, prin mențiunea "în lipsa unor acorduri/înțelegeri tehnice", are în vedere exceptarea de la plată doar prin existența sau invocarea pur formală a unui/unei acord/înțelegeri cu titlu general privind o anumită zonă de operațiuni sau aceste drepturi sunt exceptate doar în situația în care s-au acordat efectiv participantului ori acesta a beneficiat, în mod concret și probat cu raportare la participantul-reclamant, de drepturi materiale în baza unui/unei asemenea acord/înțelegeri?

Magistratul-asistent arată că la dosar au fost depuse raportul întocmit și un punct de vedere din partea pârâtului.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Ilfov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 13 martie 2025, în Dosarul nr. 3.028/93/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 1 aprilie 2025 cu nr. 747/1/2025. II. Normele legale incidente

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 " Art. 2. - (1) Personalul participant la misiuni în afara teritoriului statului român prevăzut la art. 1, denumit în continuare personal, beneficiază gratuit de drepturi de hrană și cazare. (2) Hrănirea și cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înțelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune. (3) În lipsa unor acorduri/înțelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocație valorică de 20 dolari SUA/zi/persoană și de cazare potrivit Hotărârii nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamantul persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și unitățile militare (...) obligarea pârâților la plata diurnei în valută reglementate de art. 1 alin. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pentru perioada misiunilor internaționale la care a participat, și a sumei pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere reglementate de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, sume actualizate și indexate.

Ulterior, la 26 aprilie 2023, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului și la plata diurnei în valută de 35 dolari U.S.D./zi, a indemnizației valorice de hrană în cuantum de 20 dolari U.S.D./zi și a alocației valorice de cazare raportat la plafonul aplicabil potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Tribunalul Ilfov a reținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, prevăzut la alin. (1).

Chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a unui capăt de cerere din prezenta cauză este reprezentată de acordarea drepturilor bănești cadrelor militare care au participat la misiuni externe, ce erau prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, respectiv modalitatea de determinare a condițiilor de acordare a drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, reprezentând alocația valorică de hrană de 20 de dolari pe zi și alocația valorică de cazare, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995, raportat la exceptarea acordării acestor drepturi, pentru ipoteza existenței unor acorduri/înțelegeri tehnice privind o anumită zonă de operațiuni în care personalul Ministerului Apărării Naționale a participat la misiuni externe, și dacă invocarea formală a existenței unor astfel de acorduri/înțelegeri este suficientă pentru a fi incidentă exceptarea prevăzută la art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 sau este necesar a fi făcută proba în concret, anume dacă personalul Ministerului Apărării Naționale, care a participat la misiuni externe, a beneficiat efectiv de aceste drepturi.

Cu privire la aceste drepturi, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța de trimitere nu a formulat niciun punct de vedere. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamantul a apreciat că sensul dispoziției legale regăsite la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 este: "dacă personalul participant beneficiază în mod concret, efectiv, de achitarea drepturilor/componentelor materiale în baza acordurilor/înțelegerilor internaționale, atunci nu mai beneficiază de drepturile reglementate de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004", însă, dacă participantul (individualizat, concret) nu beneficiază în mod efectiv de componenta materială - hrană, cazare, hrană suplimentară și acoperirea cheltuielilor zilnice diverse - prin primirea unor sume de bani de la organismul internațional conform acordului/înțelegerilor încheiate cu statul român, nu are importanță existența pur formală a unui/unei acord/înțelegeri în legătură cu o anumită zonă de operațiuni militare, sensul dispoziției legale de la art. 2 alin. (2) fiind: drepturile materiale (hrană, cazare, hrană suplimentară) să fi fost acordate efectiv către participant, aspect care se dovedește cu înscrisuri concrete, individualizate pe misiune, participant, drepturi acordate.

Interpretarea adecvată este circumscrisă condiției ca, numai dacă organismul internațional achită/pune la dispoziție în baza unui/unei acord/înțelegeri tehnic/tehnice drepturile compensatorii de hrană/cazare/diverse către reclamant, atunci statul român nu mai trebuie să achite drepturile prevăzute la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 către participant.

Pârâții au arătat că drepturile la care face referire reclamantul au făcut tangențial obiectul unei sesizări, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, a stabilit că scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații și a respins sesizarea, în rest, ca inadmisibilă. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

În contextul normativ instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția civilă, litigiul circumscriindu-se domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește condiția privind existența unei chestiuni de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la 26 aprilie 2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor drepturi: diurnă în valută, indemnizația valorică de hrană și alocația valorică de cazare, drepturi prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2024, raportat la plafonul aplicabil potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale nu se apără invocând existența unor acorduri/înțelegeri tehnice, ci prin faptul că a plătit toate drepturile ce reveneau reclamantului.

Cu toate acestea, având în vedere modul în care este formulată întrebarea, nu se poate reține că nu există legătură cu cauza.

În prezenta speță, titularul sesizării face trimitere la interpretarea unor dispoziții care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică, gramaticală și logică a reglementărilor relevante în cauză, precum și corelarea dezlegărilor anterioare date unor chestiuni de drept prin mecanismul recursului în interesul legii sau al hotărârii prealabile.

Astfel, sunt relevante următoarele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop.

Cu toate acestea, decizia "beneficiază, ca orice act jurisdicțional, de efectul autorității de lucru judecat atașat considerentelor care sprijină și explicitează soluția inadmisibilității sesizării" (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 8 februarie 2021 - paragraful 39).

În paragrafele 73, 74 și 75 ale Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 s-a reținut că: " În cadrul raporturilor de muncă (înțelese în sens larg), cauza drepturilor bănești de care beneficiază persoana angajată rezidă în activitatea desfășurată de aceasta, fiind vorba fie de plata propriu-zisă a muncii prestate, fie de compensarea unor inconveniente de ordin material sau moral care decurg din condițiile particulare de desfășurare a activității. În consecință, dacă un anumit aspect al activității prestate de polițistul aflat în misiune este recompensat de către partenerul extern, nu mai există nicio justificare pentru ca același aspect să fie remunerat și de către autoritățile naționale. Ar fi vorba de o dublă plată care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză. Argumentul potrivit căruia dacă un drept de natură salarială este prevăzut de legislația națională el trebuie acordat de statul român în mod necondiționat este vădit eronat. În speța de față, interpretarea normei naționale nu se poate face în mod izolat, ci doar prin coroborare cu reglementările europene sau internaționale care au asigurat cadrul legal de desfășurare a misiunii la care a participat polițistul. Dacă, potrivit acestor reglementări, o anumită cheltuială este preluată de organizația internațională sau de statul partener, se creează un cadru legal derogatoriu de la norma națională, polițistul aflat în misiune nefiind îndreptățit să solicite același beneficiu atât de la partenerul extern, în baza reglementărilor internaționale sau europene, cât și de la autoritățile naționale, în temeiul legislației interne. Acest raționament rămâne pe deplin valabil și atunci când drepturile bănești acordate de către partenerul extern conform acordurilor/înțelegerilor tehnice europene sau internaționale sunt structurate în mod diferit față de reglementarea națională. Important este ca, în esență, plățile efectuate de partener să fi avut în vedere, în ansamblu, aspectele la care s-a raportat și legiuitorul intern atunci când a reglementat drepturile polițistului aflat în misiune."

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații.

În paragraful 64 din această decizie s-a reținut că: "(...) existența dificultății din partea unităților angajatoare în a face dovada încasării drepturilor bănești de către reclamanți din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi, întrucât sumele de bani au fost virate direct în contul personal al participanților la misiuni, reprezintă un aspect care privește exclusiv probatoriul administrat în susținerea apărărilor care vizează faptul că drepturile bănești au fost încasate din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi. În baza acestui probatoriu, potrivit dispozițiilor legale care reglementează sarcina probei, instanța învestită cu soluționarea litigiului stabilește care este actul intern/european/internațional în temeiul căruia a avut loc misiunea sau operația în afara teritoriului statului român și actul normativ național sau documentul european/internațional care prevede drepturile personalului participant, care sunt acestea, dacă au fost achitate cele ce se cuvin, astfel că aceste aspecte privesc temeinicia cererilor de chemare în judecată (...)."

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o trecere în revistă a actelor normative și a cadrului legislativ special în care se încadrează Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 cu referire la evoluția în timp a legilor și hotărârilor de Guvern adoptate în legătură cu participarea personalului român la misiuni în străinătate și la drepturile cuvenite acestuia, inclusiv printr-o analiză comparativă a actelor normative edictate în acest domeniu, în special din perspectiva drepturilor conferite destinatarilor lor.

La paragrafele 90-94 s-a concluzionat în sensul că: " În raport cu situațiile specifice pe care le reglementează actul normativ în discuție, Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, diurna, stabilită într-un cuantum care nu este circumstanțiat de cheltuielile locului misiunii, nu include cheltuieli care acoperă cazare și hrană (prevedere expresă), dar nici cheltuieli diverse în legătură cu misiunea, care să conducă la concluzia că are ca scop compensarea inconvenientelor de ordin material. Potrivit art. 1 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, diurna este o sumă fixă, stabilită diferențiat pentru ofițeri și alte categorii de personal și în funcție de tipul misiunilor, astfel cum erau reglementate de art. 2 din Legea nr. 42/2004. Pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 42/2004, în sprijinul păcii și de asistență umanitară, diurna are un anumit cuantum; pentru ofițeri cuantumul inițial stabilit a fost de 40 de dolari SUA/zi/persoană, iar pentru alte categorii de personal 35 de dolari SUA/zi/persoană [alin. (1)]. Poate fi majorată, în raport cu gradul de risc al misiunilor existente în zona de desfășurare a operațiilor, cu până la 100%, [alin. (2)], în timp ce pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) și d) din hotărârea Guvernului, de apărare și tip coaliție, diurna este majorată cu 100% [alin. (3)]. În absența unei norme privind conținutul diurnei, astfel cum emitentul actului normativ a procedat în cazul diurnei din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, a unei norme de trimitere la o altă normă, precum în cazul cheltuielilor de cazare și hrană, faptul că, exceptând diferențierea între ofițeri și alte categorii de personal, specifică structurilor din care face parte personalul căruia i se adresează actul normativ, elementele care determină modificarea cuantumului diurnei sunt tipul misiunilor și gradul de risc în zona de desfășurare a operațiilor, conduce la concluzia că aceasta are un scop fundamental diferit de cel al drepturilor care vizează acoperirea cheltuielilor de cazare, de hrană și a celor diverse determinate de misiune, reprezentând o compensație acordată în considerarea riscului la care este supus personalul care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații. Din modalitatea de reglementare a diurnei, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, emisă în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 42/2004, în vigoare și ulterior abrogării acesteia, prin Legea nr. 121/2011, act normativ abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, coroborat cu celelalte dispoziții ale actului normativ, rezultă că scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații."

Întrebarea adresată instanței supreme nu relevă o chestiune de drept veritabilă, concluzie dedusă atât din conținutul normativ clar al dispozițiilor vizate de sesizare, cât și din existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de normele invocate de instanța de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluționarea cauzei deduse judecății.