ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2010

Deliberând, asupra recursului de față,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Timiș la data de 20 aprilie 2007, ulterior precizată,

reclamanții

D.M.E., W.K., W.J.,

prin împuternicit D.H.K., în

contradictoriu cu pârâții

Primarul

municipiului Timișoara, Statul Român prin unitatea administrativ teritorială -

Municipiul Timișoara, reprezentată de primarul municipiului Timișoara,

Prefectura județului Timiș - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

și M.F.P. în calitate de reprezentant al Statului Român,

au contestat Dispoziția din 19

martie 2007 emisă de

primarul municipiului

Timișoara, solicitând instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța:

anularea dispoziției; să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite,

conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001; să constate că pe terenul situat în

Timișoara, Calea Torontalului km.7-9, înscris în C.F. Timișoara, au existat

construcții constând în case de locuit și anexe gospodărești; să constate că

aceste construcții au fost preluate abuziv la data de 24 martie 1947, fapt ce

rezultă din adresa din 24 martie 1947 și demolate ulterior de către Statul

Român; să oblige primarul municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție în

favoarea reclamanților, prin care să propună despăgubiri în echivalent bănesc

pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, respectiv să trimită dosarul

pentru actualizarea și stabilirea cuantumului final al acestor despăgubiri la C.C.S.D.

În motivare, reclamanți au arătat că dispoziția

atacată este netemeinică și nelegală, deoarece aceste construcții se aflau în

proprietatea părinților lor, fiind preluate în mod abuziv de către Statul Român

și apoi demolate.

Reclamanții au mai arătat că, în cartea funciară

imobilul este descris ca fiind compus din casă și curte în Ciocu, în același

sens fiind și planurile de situație depuse. Este evident că doar Statul Român

putea demola construcțiile, întrucât acesta a exercitat în fapt prerogativele

de proprietar în intervalul de timp scurs de la data preluării abuzive și până

în anul 1989. Prin dispoziția atacată, s-au încălcat prevederile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc pentru această situație acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin întâmpinările depuse la dosar au fost invocate

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.F.P. în calitate de

reprezentant al Statului Român și Prefectura județului Timiș, pe care instanța

le-a analizat cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând că sunt întemeiate, față de prevederile Legii nr. 10/2001 și ale

Legii nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 2397/PI din 4 iunie 2008,

Tribunalul Timiș a admis în parte contestația, a anulat dispoziția

din 19 martie 2007, a obligat

primarul municipiului Timișoara la emiterea unei noi

dispoziții motivate prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii

constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de Statul Român

și demolate de acesta, în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001,

respectiv trimiterea dosarului la C.C.S.D., în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, contatând calitatea contestatorilor de persoane

îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001

republicată. A respins contestația față de ceilalți intimați.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe fondul

cauzei că din probatoriul administrat în cauză rezultă că antecesorul

reclamanților a fost somat să predea imobilul deținut, care a fost expropriat,

în baza art. 3 alin. a-g din Legea de reformă agrară. Bunul a fost preluat

faptic de către Statul Român în anul 1947, în cauză reținându-se

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Faptul că în cartea funciară a

imobilului nu este evidențiată această preluare, nu este de natură să

obstaculeze accesul reclamanților la beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru a

obține repararea prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului și demolarea

construcțiilor de către Statul Român.

Cu privire la calitatea de persoane îndreptățite,

tribunalul a reținut că notificatorii sunt moștenitorii legali ai

proprietarului tabular al imobilului de la momentul preluării abuzive a

acestuia de către stat, respectiv ai numitului W.J., această situație fiind

confirmată și de faptul că, în prezent, ei figurează înscriși în C.F. ca

titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului, cu titlu de moștenire.

În motivarea hotărârii s-a mai

arătat că, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că la

momentul preluării faptice a imobilului, pe teren se afla o casă cu anexe

gospodărești, construcții ce aparțineau antecesorului reclamanților și că

acestea au fost preluate de Statul Român, care le-a demolat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel

pârâtul Primarul

municipiului Timișoara, care a arătat că prima instanță nu a ținut seama de

dispozițiile legale în materie și că reclamanții nu au făcut dovada calității

de persoane îndreptățite, a dreptului lor de proprietate și a faptului că

imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român.

Prin Decizia nr.

2/A din data de 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă,

a respins apelul, reținând, în esență, că prin vastul material

probator administrat în cauză, intimații-reclamanți au făcut pe deplin dovada

calității lor de persoane îndreptățite și a dreptului lor de proprietate

invocat, precum și a faptului că acest imobil revendicat a fost preluat abuziv

de către Statul Român, care l-a demolat, astfel încât criticile formulate în

apel sunt total nefondate și în vădită contradicție cu dovezile de la dosar.

Reclamanții au calitatea de

moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului și, ca urmare, au

calitatea de persoane îndreptățite, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, s-a reținut că, din

probatoriul administrat în cauză, reiese că imobilul, încă din anul 1931 când a

intrat în proprietatea numitului

W.J.,

cu titlu de cumpărare,

avea în componență casă și curte în Cioca, cu teren în suprafață de 1

ha și 1.219 mp. Acestea au fost preluate de către stat, care le-a demolat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a exercitat calea

de atac a recursului pârâtul Primarul municipiului Timișoara, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea

deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței pronunțate de

instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, pârâtul a reiterat criticile

din apel, arătând că instanțele nu au ținut cont de dispozițiile legale în

materie și că notificarea a fost respinsă prin dispoziția contestată, întrucât

reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a

dreptului de proprietate invocat și nici că imobilul revendicat a fost preluat

abuziv și demolat de Statul Român.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nici o

critică care să se circumscrie ipotezei reglementate - interpretarea greșită a

actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) dedus judecății.

Recurentul invocă faptul că instanțele

nu au aplicat dispozițiile legale aplicabile speței și că

reclamanții nu au făcut dovada

calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat și

nici că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român.

Aceste critici sunt susceptibile de

încadrare în dispozițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Instanțele fondului au stabilit, pe

baza probelor administrate, situația de fapt în cauză. Acest aspect nu mai

poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului care, față de

actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri

numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs

nemaiavând competența de a cenzura situația de fapt statuată prin hotărârea

atacată și de a reevalua în acest scop probele.

Analizând și coroborând întregul

material probator aflat la dosar, instanțele au stabilit că imobilul în

litigiu, compus din teren și construcții, a aparținut antecesorului

reclamanților, care l-a dobândit cu titlu de cumpărare și că acesta a fost

preluat abuziv în anul 1947 de Statul Român.

Totodată, intimații-reclamanți au

făcut dovada calității de moștenitori legali ai proprietarului tabular al

imobilului și, ca urmare, au calitatea de persoane îndreptățită la restituire,

în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Sub aspectul verificării existenței

edificatelor la momentul preluării imobilului de către stat, construcții pentru

care se solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanțele au

constatat că s-a făcut dovada faptului că în anul 1947, la momentul preluării

faptice a bunului, pe teren se aflau o casă și anexe gospodărești, ce au fost

demolate ulterior de stat.

La situația de fapt pe deplin

stabilită, instanțele au aplicat în mod corect prevederile legale incidente în

speță.

Astfel, contestatorii au calitatea de persoane

îndreptățite la restituire în conformitate cu dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) raportat

la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Cu respectarea prevederilor art.

25, 26 raportat la art. 10 și art. 11 alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001,

s-a dispus obligarea pârâtului

Primarul

municipiului Timișoara la emiterea unei noi dispoziții motivate prin care să

propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru

construcțiile demolate și trimiterea dosarului la C.C.S.D., în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Față de cele ce preced, se constată că

în cauză, la situația de fapt stabilită, s-au aplicat în mod corect

dispozițiile legale incidente, ceea ce impune respingerea recursului, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința păstrării deciziei pronunțate de

instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 2/A din data de

5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 februarie 2010.