ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20 aprilie 2007, ulterior precizată, reclamanții D.M.E., W.K., W.J., prin împuternicit D.H.K., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara, Statul Român prin unitatea administrativ teritorială - Municipiul Timișoara, reprezentată de primarul municipiului Timișoara, Prefectura județului Timiș - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și M.F.P. în calitate de reprezentant al Statului Român, au contestat Dispoziția din 19 martie 2007 emisă de primarul municipiului Timișoara, solicitând instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța: anularea dispoziției; să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001; să constate că pe terenul situat în Timișoara, Calea Torontalului km.7-9, înscris în C.F.

Timișoara, au existat construcții constând în case de locuit și anexe gospodărești; să constate că aceste construcții au fost preluate abuziv la data de 24 martie 1947, fapt ce rezultă din adresa din 24 martie 1947 și demolate ulterior de către Statul Român; să oblige primarul municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților, prin care să propună despăgubiri în echivalent bănesc pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, respectiv să trimită dosarul pentru actualizarea și stabilirea cuantumului final al acestor despăgubiri la C.C.S.D. În motivare, reclamanți au arătat că dispoziția atacată este netemeinică și nelegală, deoarece aceste construcții se aflau în proprietatea părinților lor, fiind preluate în mod abuziv de către Statul Român și apoi demolate.

Reclamanții au mai arătat că, în cartea funciară imobilul este descris ca fiind compus din casă și curte în Ciocu, în același sens fiind și planurile de situație depuse. Este evident că doar Statul Român putea demola construcțiile, întrucât acesta a exercitat în fapt prerogativele de proprietar în intervalul de timp scurs de la data preluării abuzive și până în anul 1989. Prin dispoziția atacată, s-au încălcat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc pentru această situație acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin întâmpinările depuse la dosar au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.F.P. în calitate de reprezentant al Statului Român și Prefectura județului Timiș, pe care instanța le-a analizat cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., constatând că sunt întemeiate, față de prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005. Prin sentința civilă nr. 2397/PI din 4 iunie 2008, Tribunalul Timiș a admis în parte contestația, a anulat dispoziția din 19 martie 2007, a obligat primarul municipiului Timișoara la emiterea unei noi dispoziții motivate prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de Statul Român și demolate de acesta, în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv trimiterea dosarului la C.C.S.D., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, contatând calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată.

A respins contestația față de ceilalți intimați. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe fondul cauzei că din probatoriul administrat în cauză rezultă că antecesorul reclamanților a fost somat să predea imobilul deținut, care a fost expropriat, în baza art. 3 alin. a-g din Legea de reformă agrară. Bunul a fost preluat faptic de către Statul Român în anul 1947, în cauză reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Faptul că în cartea funciară a imobilului nu este evidențiată această preluare, nu este de natură să obstaculeze accesul reclamanților la beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru a obține repararea prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului și demolarea construcțiilor de către Statul Român.

Cu privire la calitatea de persoane îndreptățite, tribunalul a reținut că notificatorii sunt moștenitorii legali ai proprietarului tabular al imobilului de la momentul preluării abuzive a acestuia de către stat, respectiv ai numitului W.J., această situație fiind confirmată și de faptul că, în prezent, ei figurează înscriși în C.F. ca titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului, cu titlu de moștenire. În motivarea hotărârii s-a mai arătat că, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că la momentul preluării faptice a imobilului, pe teren se afla o casă cu anexe gospodărești, construcții ce aparțineau antecesorului reclamanților și că acestea au fost preluate de Statul Român, care le-a demolat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Timișoara, care a arătat că prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile legale în materie și că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului lor de proprietate și a faptului că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român. Prin Decizia nr. 2/A din data de 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul, reținând, în esență, că prin vastul material probator administrat în cauză, intimații-reclamanți au făcut pe deplin dovada calității lor de persoane îndreptățite și a dreptului lor de proprietate invocat, precum și a faptului că acest imobil revendicat a fost preluat abuziv de către Statul Român, care l-a demolat, astfel încât criticile formulate în apel sunt total nefondate și în vădită contradicție cu dovezile de la dosar.

Reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului și, ca urmare, au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Totodată, s-a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, reiese că imobilul, încă din anul 1931 când a intrat în proprietatea numitului W.J., cu titlu de cumpărare, avea în componență casă și curte în Cioca, cu teren în suprafață de 1 ha și 1.219 mp. Acestea au fost preluate de către stat, care le-a demolat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Primarul municipiului Timișoara, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală. În motivarea recursului, pârâtul a reiterat criticile din apel, arătând că instanțele nu au ținut cont de dispozițiile legale în materie și că notificarea a fost respinsă prin dispoziția contestată, întrucât reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat și nici că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nici o critică care să se circumscrie ipotezei reglementate - interpretarea greșită a actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) dedus judecății.

Recurentul invocă faptul că instanțele nu au aplicat dispozițiile legale aplicabile speței și că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat și nici că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român. Aceste critici sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare. Instanțele fondului au stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt în cauză. Acest aspect nu mai poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului care, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nemaiavând competența de a cenzura situația de fapt statuată prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele.

Analizând și coroborând întregul material probator aflat la dosar, instanțele au stabilit că imobilul în litigiu, compus din teren și construcții, a aparținut antecesorului reclamanților, care l-a dobândit cu titlu de cumpărare și că acesta a fost preluat abuziv în anul 1947 de Statul Român. Totodată, intimații-reclamanți au făcut dovada calității de moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului și, ca urmare, au calitatea de persoane îndreptățită la restituire, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Sub aspectul verificării existenței edificatelor la momentul preluării imobilului de către stat, construcții pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanțele au constatat că s-a făcut dovada faptului că în anul 1947, la momentul preluării faptice a bunului, pe teren se aflau o casă și anexe gospodărești, ce au fost demolate ulterior de stat.

La situația de fapt pe deplin stabilită, instanțele au aplicat în mod corect prevederile legale incidente în speță. Astfel, contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cu respectarea prevederilor art. 25, 26 raportat la art. 10 și art. 11 alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001, s-a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Timișoara la emiterea unei noi dispoziții motivate prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate și trimiterea dosarului la C.C.S.D., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Față de cele ce preced, se constată că în cauză, la situația de fapt stabilită, s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, ceea ce impune respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința păstrării deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 2/A din data de 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.