ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 502 din data de 03 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași – CPP - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, în baza art. 421 pct.1 lit. a Cod de procedură penală, s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A împotriva încheierii penale nr.45/CP-G pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Iași in dosarul nr. x/99/2023, care a fost menținută.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că hotărârea atacată de A cu contestație în anulare este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu poate fi exercitată vreo cale de atac, aspect care rezultă din art. 341 alin. (8) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a C. proc. pen., fiind vorba de procedura de soluționare a unei plângeri împotriva unei soluții de clasare.

Potrivit Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curți de casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Or petentul se află exact în situația de a fi declarat apel împotriva unei încheieri pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare, contestație formulată împotriva unei sentințe care nu este prevăzută cu o cale de atac.

Împotriva deciziei penale nr. 502 din data de 03 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – CPP - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, a formulat contestație în anulare contestatorul A.

La termenul fixat în cauză, 08 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta a fost exercitată împotriva unei sentințe penale prin care s-a soluționat o cerere de strămutare, nu împotriva unei decizii pronunțate în apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, pentru a provoca un autocontrol judecătoresc. Instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii, ca urmare a admiterii contestației, anulează hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților ori a celor referitoare la instanța de judecată.

Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse reformării, prin intermediul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, hotărârile judecătorești definitive, în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Se observă, așadar, că, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (1) C. proc. pen., prin noțiunea de „hotărâre penală definitivă” din cuprinsul acestui text de lege se înțelege o hotărâre prin care a fost dezlegat raportul juridic de drept substanțial, prin pronunțarea unei soluții de achitare, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, interpretare ce rezultă din modalitatea în care au fost reglementate de legiuitor cazurile de contestație în anulare, folosindu-se termeni precum „judecata în apel”, „inculpatul”, „faptă”, „dezbaterea pe fond a procesului”.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale (deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016, nr. 804 din 05 decembrie 2017), care a statuat în mod constant că „indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei”.

Deopotrivă, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., în vederea stabilirii admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, iar, când constată neîndeplinirea acestor condiții, dispune respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.

Verificând actele dosarului, se constată că hotărârea a cărei anulare se solicită, respectiv decizia penală nr. 502 din data de 03 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași – CPP - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, prin care, în baza art. 421 pct.1 lit. a Cod de procedură penală, s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A, împotriva încheierii penale nr.45/CP-G pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Iași in dosarul nr. x/99/2023.

Or potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerea îndreptată împotriva unei soluții de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, este definitivă.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și împotriva hotărârilor judecătorești prin care nu a fost dezlegat un raport juridic de drept substanțial, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 426 C. proc. pen. și art. 431 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 502 din data de 03 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași – CPP - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023.

În atare condiții, față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 502 din data de 03 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași – CPP - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2024.