ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/30.08.2019, cu privire la care s-a format dosarul nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. și A. S.R.L. - B. au solicitat:

(a) Obligarea C.N.A.I.R. la plata următoarelor sume:

(i) 60.215.995,02 RON reprezentând suma costurilor solicitate de Antreprenor prin Disputele nr. 4, 5, 6 și 8:

(ii) 5.681.860,84 RON reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 9, plus dobândă penalizatoare, determinată provizoriu până la data de 28.08.2019 în cuantum de 604.019,64 RON, până la data plății efective a debitului principal;

(iii) 776.752,02 RON reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 10 și costurile de finanțare calculate și revendicate de Antreprenor pentru Disputa nr. 10.

(b) Obligarea C.N.A.I.R. la plata T.V.A.-ului aferent fiecăreia dintre categoriile de sume solicitate, potrivit prevederilor în materie fiscală aplicabile;

(c) Obligarea C.N.A.I.R. la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței debitelor principale purtătoare de dobânzi detaliate în acțiunea arbitrală și până la data plății efective a acestora, în cuantum total de 5.713.863,13 RON determinat în mod provizoriu până la data de 28.08.2019;

(d) Obligarea C.N.A.I.R. la prelungirea duratei de execuție cu 170 de zile conform Deciziei CAD 2 plus 40 de zile conform Deciziei CAD 3;

(e) Revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului CNAIR în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală și neîntemeiată;

(f) Obligarea CNAIR la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin cererea precizatoare a acțiunii arbitrale înregistrată la 17.09.2019, reclamantele au solicitat:

(a) Obligarea CNAIR la plata sumei de 66.674.607,88 RON, compusă la data de 28.08.2019 din:

(i) 60.215.995,04 RON (din care dobândă legală penalizatoare determinată provizoriu la 28.08.2019 – 5.110.143,49 RON, costuri de finanțare determinate provizoriu la 28.08.2019 – 2.260.650,43 RON, costuri de finanțare finale – 3.950.479,15 RON) reprezentând suma costurilor solicitate de Antreprenor prin Disputele nr. 4, 5, 6 și 8, plus dobândă legală penalizatoare și costuri de finanțare;

(ii) 5.681.860,84 RON (din care dobândă legală penalizatoare determinată provizoriu la 28.08.2019 – 604.019,64 RON) reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 9, plus dobândă legală penalizatoare, determinată provizoriu până la data de 28.08.2019 calculată până la data plății efective a debitului principal;

(iii) 776.752,02 RON (din care costuri de finanțare determinate provizoriu la 28.08.2019 – 47.340.99 RON) reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 10 și costurile de finanțare calculate și revendicate de Antreprenor pentru Disputa nr. 10.

(b) Obligarea C.N.A.I.R. la plata T.V.A.-ului aferent fiecăreia dintre categoriile de sume solicitate, potrivit prevederilor în materie fiscală aplicabile;

(c) Obligarea C.N.A.I.R. la plata dobânzii legale penalizatoare (la data de 28.08.2019, valoarea provizorie a dobânzii legale penalizatoare inclusă în suma totală de 66.674.607,88 RON era de 5.714.163,13 RON, cu precizarea că Antreprenorul solicită prin acțiunea arbitrală și sumele provizorii și dobânzi și costuri de finanțare; dobânzile provizorii și costurile de finanțare provizorii fiind în total de 8.022.154,54 RON, incluse în cuantumul total de 66.674.607,88 RON, respectiv incluse în sumele de la a) i, ii și iii) calculată de la data scadenței debitelor principale purtătoare de dobânzi detaliate în acțiunea arbitrală și până la data plății efective a acestora, a cărei valoare este inclusă în sumele indicate la capătul a), punctele i)-iii);

(d) Obligarea pârâtei la prelungirea duratei de execuție cu 170 de zile conform Deciziei CAD 2 plus 40 de zile conform Deciziei CAD 3;

(e) Revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului CNAIR în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală și neîntemeiată;

Prin cererea de precizare a cuantumului sumelor și a perioadei de extindere a duratei de execuție solicitate prin acțiunea arbitrală, înregistrată la 26.10.2022, reclamantele:

(1) Au precizat cuantumul sumelor totale (costuri și dobânzi) solicitate de Antreprenor, de la valoarea inițială din acțiunea arbitrală de 66.674.607,88 RON plus TVA, la suma de 74.908.110,36 RON plus TVA, respectiv 84.440.748,01 RON (din care TVA 9.532.637,65 RON);

(2) Au precizat cuantumul zilelor de prelungire a duratei de execuție solicitate de Antreprenor la 170 de zile (pentru Disputele 4-8 avute în vedere de Decizia CAD 2) și 46 de zile (pentru Disputele 9-10 avute în vedere de Decizia CAD 3).

Prin răspunsul la cererea de arbitrare, pârâta a solicitat respingerea cererii de arbitrare ca neîntemeiată, formulând, totodată, și o cerere de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017. De asemenea, a invocat excepția decăderii privind Disputa 5 – Evenimentele 11-12 și Disputele 9 și 10 și a considerat prematură analiza noilor cereri suplimentare ale Antreprenorului

La termenul de arbitrare din data de 21.02.2020, Tribunalul arbitral a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017.

Prin sentința arbitrală nr. 4/20.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins ca neîntemeiată excepția decăderii invocată de pârâta CNAIR S.A., a respins excepția prematurității invocată de pârâta CNAIR S.A., a admis în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantele A. S.R.L., B. și A. S.R.L. – B., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta CNAIR S.A. la plata sumei de 39.750.121,62 RON plus TVA, respectiv 44.781.338,81 RON (din care TVA 5.031.217,19 RON), constând în:

(a) Costuri aferente Disputei 4: costurile de finanțare - Valori lucrări SIL necertificate în CIP de 2.768.885,28 RON; Costuri de finanțare - întârzieri în certificarea Situațiilor Interimare de lucrări (SIL) de 1.728.258,99 RON; Dobânzi deduceri Ajustări de prețuri din Certificate Interimare de Plată (CIP) de 2.895.632,04 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății; Deduceri Ajustări de prețuri din Certificate Interimare de Plată (CIP) în cuantum de 3.728.306,83 RON plus TVA în cuantum de 708.378,30 RON.

(b) Costuri aferente Disputei 5:

(i) Evenimentul de revendicare nr. 11 - Lipsa acces Nod rutier Turda (cultura Paulownia): Costuri în cuantum de 811.093,21 RON plus TVA în cuantum de 154.107,71 RON; Costuri de finanțare de 229.559,38 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la dala plății;

(ii) Evenimentul de revendicare nr. 12: Relocare rețele electrice de 110kV; Costuri în cuantum de 499.422,12 RON plus TVA în cuantum de 94.890,20 RON; Costuri de finanțare de 155.890,30 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății; Alunecare zona km 62 + 180 la 62+420 stânga; Costuri de 9.023.393,20 RON plus TVA în cuantum de 1.714.444,71 RON; Costuri de finanțare de 2.135.275,99 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății;

(iii) Evenimentul de revendicare nr. 13 - Alimentare cu apă a CIC și Psd: Costuri de 4.727.711,65 RON plus TVA în cuantum de 898.265,21 RON; Costuri de finanțare de 1.320.371,05 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății; Costuri aferente prelungirii duratei de execuție acordate pentru o perioadă de 77 de zile; Costuri indirecte (HOOH) în cuantum de 2.685.358,47 RON plus TVA în cuantum de 510.218,11 RON; Costuri directe de șantier (SOOH) în cuantum de 939.346,10 RON plus TVA în cuantum de 178.475,76 RON; Profit în cuantum de 2.338.332,92 RON plus TVA în cuantum de 444.283,25 RON; Dobânzi penalizatoare de 1.541.646,14 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății.

(iv) Evenimentul de revendicare nr. 14 - Iluminat exterior: Costuri de 1.585.615,35 RON plus TVA în cuantum de 301.266,92 RON; Costuri de finanțare de 465.538,11 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății.

(c) Costuri aferente Disputei 6: Costuri în cuantum de 23.127,96 RON plus TVA în cuantum de 4.394,31 RON.

(d) Costuri aferente Disputei 8: Fluturași reflectorizanți pentru parapete metalice; Costuri de 118.382,68 RON plus TVA în cuantum de 22.492,71 RON; Costuri de finanțare de 28.973,85 RON, calculate până la data de 16.11.2022.

Totodată, Tribunalul arbitral a dispus prelungirea duratei de execuție cu 164 de zile (pentru Evenimentul 13) și 46 de zile (pentru Disputa 9).

A respins capătul de cerere privind revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală și neîntemeiată.

A constatat îndreptățirea reclamantei la plata costurilor suplimentare în legătură cu prelungirea duratei de execuție aferentă Evenimentului nr. 13 pentru un număr de 77 de zile, cu consecința admiterii în parte a costurilor suplimentare solicitate de reclamantă.

De asemenea, Tribunalul arbitral a respins capetele de cerere constând în obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: (e) Costuri aferente Disputei 9: Costuri aferente prelungirii duratei de execuție cu 46 de zile; Costuri indirecte (HOOH) în cuantum de 2.939.844,36 RON plus TVA în cuantum de 558.570,43 RON; Costuri directe de șantier (SOOH) de 1.502.746,86 RON plus TVA în cuantum de 285.521,90 RON; Profit de 1.396.926,16 RON plus TVA în cuantum de 265.415,97 RON; Dobânzi de 2.378.963,39 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății; (f) Costuri aferente Disputei 10: Costuri în cuantum de 722.600,53 RON plus TVA în cuantum de 137.294,10 RON; Costuri de finanțare de 151.742,90 RON, calculate până la data de 16.11.2022 și acordate și în continuare, până la data plății.

Totodată, Tribunalul arbitral a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 876.463,01 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2023 pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2023, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - C.N.A.I.R. S.A. în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., B. și A. S.R.L. – B., reprezentată prin liderul de asociere A. S.R.L., a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat desființarea Sentinței Arbitrale nr. 4/20.01.2023 ca fiind nelegală și netemeinică și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arbitral, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h), art. 612 C. proc. civ., Contractul "Proiectare și Execuție Autostrada Sebeș - Turda Lotul x km 53+700-km 70+000", prevederile O.U.G. nr. 84/2003, prevederile O.U.G. nr. 55/2016, prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Prin sentința civilă nr. 110 F din 20.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 4/20.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., B. și A. S.R.L. - B. compusă din A. S.R.L. și B. reprezentată prin liderul de asociere A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâta A. S.R.L. a sumei de 28.255,75 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2023, reținerea spre rejudecare și pe fondul cauzei admiterea acțiunii în anulare așa cum a fost formulată.

Recurenta a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât conține motive contradictorii și străine cauzei, fiind dată și cu aplicarea greșită a normelor de drept.

Detaliind, recurenta a arătat că acțiunea în anulare a fost întemeiată pe motivul prevăzut de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., sens în care, în motivare, a indicat, în concret, dispozițiile imperative ale legii edictate atât de legea procesual civilă, cât și cele de drept substanțial.

Totodată, a solicitat să se constate că acțiunea în anulare este admisibilă, întrucât motivele de nelegalitate se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., împrejurare care duce la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare.

De asemenea, a mai arătat că Tribunalul Arbitral a interpretat incorect prevederile contractuale și legale în materia decăderii, sens în care a reiterat aspectele învederate în susținerea excepției decăderii în ceea ce privește Disputa 5 - Evenimentele 11 și 12 și Disputele 9 și 10, conchizând că, raportat la data la care Antreprenorul a cunoscut evenimentul, transmiterea Înștiințării către Inginer s-a făcut cu depășirea termenului convenit de părți prin contract (de 28 de zile), astfel încât reclamanta era decăzută din dreptul de a notifica evenimentul.

Totodată, a susținut că determinarea naturii termenului de 28 de zile în care trebuia transmisă înștiințarea de revendicare se face pornind de la efectul juridic pe care îl produce lipsa sau netransmiterea notificării la timp, consecința fiind aceea că Antreprenorului nu i se va prelungi durata de execuție, fără a avea dreptul la plăți suplimentare.

A mai arătat că, deși sub-clauza 20.1 prevede că notificarea trebuie să descrie evenimentul sau circumstanța, Antreprenorul nu a avertizat Beneficiarul, conform Contractului (alin. (5) al subclauzei 8.3 din Condițiile speciale), că efectele unui eveniment sau circumstanță ar putea întârzia lucrările și ar putea cauza costuri suplimentare.

De asemenea, a arătat ce anume trebuie să includă Notificarea Antreprenorului, dar și că, în virtutea sub-clauzei 20.1, sarcina probei revine Antreprenorului, care trebuie să dovedească revendicarea sa cu documente/înregistrări.

Astfel, în considerarea celor expuse, recurenta apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că, în privința Disputei nr. 5 – Evenimentul nr. 11, Antreprenorul ar fi trebuit să cunoască respectivul eveniment încă din data de 28.07.2016, dată la care a fost notificată începerea lucrărilor către Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) de către Beneficiar și, în consecință, ar fi trebuit să înștiințeze Inginerul în termen de 28 de zile de la acea dată. Totodată, a reiterat faptul că Inginerul a făcut referire la obligațiile Antreprenorului de a picheta Șantierul și de a soluționa toate problemele cu terțe părți, astfel cum prevăd articolele 2.14, 2.16 și 2.30 din Cerințele Beneficiarului.

De asemenea, indicând, în concret, ce posibilități avea Antreprenorul de a afla circumstanțele respectivului eveniment, recurenta a conchis în sensul că Antreprenorul a depășit de cel puțin de șase ori termenul contractual de 28 de zile de notificare a evenimentului.

În ceea ce privește Disputa nr. 5 – Evenimentul nr. 12, recurenta a arătat, în esență, că, față de împrejurarea că nu a fost transmisă dovada datei de început a evenimentului, declarată, dar fără a fi demonstrată de Antreprenor ca fiind data de 03.10.2016, la care C. se presupune că a respins draftul de contract transmis de firma specializată, singura dată relevantă rămâne data de 12.08.2016, când a fost transmis contractul către C. și data de 24.10.2016, când a fost transmisă notificarea de revendicare.

Or, având în vedere că, între 12.08.2016 și 24.10.2016, au trecut mai mult de 28 de zile, recurenta susține (reiterând cele susținute și în fața primei instanțe) că sunt aplicabile prevederile paragrafului al doilea al Sub-Clauzei 20.1, privind respingerea revendicării: "Dacă Antreprenorul nu reușește să transmită înștiințarea cu privire la o revendicare în termen de 28 de zile, Durata de Execuție a Lucrărilor nu va fi prelungită, Antreprenorul nu va avea dreptul la plăți suplimentare, iar Beneficiarul va fi exonerat de orice responsabilitate legată de revendicarea respectivă."

În ceea ce privește Disputa nr. 9, recurenta a reiterat cele susținute prin acțiunea în anulare, respectiv că, deși Antreprenorul revendică întârzierile înregistrate în organizarea Recepției la Terminarea Lucrărilor doar prin prisma Testelor la Terminare realizate de către Beneficiar (prin intermediul D.), aceasta a fost întârziată din mai multe cauze.

Totodată, referindu-se la data de 20.06.2018, considerată de Antreprenor ca fiind data de finalizare a lucrărilor, recurenta conchide în sensul că analiza impactului eventualelor întârzieri se va face în raport de data de 30.05.2018, conform prevederilor Sub-clauzei 20.1 din Condițiile Speciale din Contract și ale Sub-clauzei 3.5 din Condițiile Generale din Contract.

Or, Inginerul a stabilit că Antreprenorul nu a respectat termenul de 42 de zile de detaliere a evenimentului, urmând a fi stabilite eventualele efecte.

Referitor la Disputa nr. 10, recurenta a arătat/reiterat că Antreprenorul a înaintat această dispută în urma revendicării nr. 56, transmisă cu adresa nr. x/04.06.2018 prin care a solicitat costuri suplimentare ca urmare a lucrărilor de consolidare suplimentare care au trebuit implementate.

Însă, cu toate că, în cadrul detalierii revendicării, Antreprenorul amintește întregul istoric al fenomenelor de instabilitate manifestate pe tronsonul km 58+300 – km 58+700 în perioada 2015-2017, acesta revendică doar costurile lucrărilor efectuate în anul 2018, aferente consolidărilor efectuate ca urmare a alunecărilor survenite după data de 10.05.2018.

Or, evenimentul revendicat prin adresa x/16.11.2018 nu a fost detaliat în perioada stipulată de Sub-clauza 20.1, respectiv în termenul de 42 de zile de la data transmiterii înștiințării de revendicare, ci în cadrul adresei nr. x/23.01.2019, când a solicitat și costuri care se ridicau la suma de 729.411,02 RON. Cu toate acestea, însă, în urma verificării documentelor justificative trimise cu adresa x/23.01.2019, a corecției erorilor de calcul identificate și a aplicării coeficientului de corecție, valoarea rezultată pentru lucrările de consolidare efectuate se ridică la suma de 709.105,54 RON.

Cu referire la înștiințarea de revendicare - Lucrări de remediere taluzuri km 58+620 - km 58+680, taluz 2, partea stângă, transmisă cu adresa x/16.11.2018, recurenta reiterează faptul că aceasta nu a fost detaliată în termenul de 42 zile, astfel încât procesul de investigare corectă a revendicării a fost împiedicat/prejudiciat.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte au susținut că cererea de recurs este o copie fidelă a acțiunii în anulare și că, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se aduce nicio critică concretă, motiv pentru care au solicitat, în principal, anularea acestuia, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte urmează a anula recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar motivele de recurs reprezintă ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Astfel, motivarea recursului presupune, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., indicarea a cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității conform alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, pentru a fi susceptibil de a declanșa un control judecătoresc, nu este suficient recursul să fie motivat sub aspect formal în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune o circumstanțiere a criticilor formulate raportat la soluția/considerentele instanței de apel, dar și dezvoltarea unui raționament logico-juridic în combaterea considerentelor care au stat la baza soluției adoptate prin hotărârea recurată, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate cu recurs, susceptibile de a fi încadrate în cel puțin unul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., imposibilitatea de încadrare a criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă fiind sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În contextul reperelor teoretice enunțate, în ceea ce privește cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. – C.N.A.I.R. S.A., se observă că, deși autoarea recursului și-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în realitate, aceasta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie motivelor de casare indicate.

În concret, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii – atunci când o hotărâre nu este motivată, când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Așadar, în sfera art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. intră lipsa motivării, înțeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., cât și din perspectiva conținutului considerentelor, înțeles ca o contradicție a raționamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esențial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit și inteligibil pentru părți ori pentru instanța care exercită un control de legalitate asupra acesteia.

Prin urmare, simpla invocare a motivului de casare nu conduce de plano la incidența acelui motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete care să configureze cel puțin una din ipotezele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere că analiza instanței de recurs este exclusiv o analiză de legalitate și că în cadrul analizei pe care instanța o poate realiza în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se poate verifica efectiv corectitudinea hotărârii, ci doar dacă în cuprinsul acesteia se regăsește, formal, raționamentul instanței pentru care a fost adoptată hotărârea, împrejurarea că recurenta este nemulțumită de soluția instanței de prim control judiciar nu o îndreptățește să susțină incidența acestui motiv de casare.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, recurenta nu a circumstanțiat în niciun mod criticile formulate la ipotezele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că autoarea recursului s-a prevalat în mod formal de incidența acestui motiv de casare.

De asemenea, nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita încălcare sau aplicare a normelor de drept material.

Astfel, pentru a putea stabili incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., era necesar ca autoarea demersului judiciar să indice textele de lege pretins a fi fost aplicate/interpretate greșit, dar să și expună o argumentație juridică a nelegalității invocate raportat la dispozițiile legale pretins a fi fost încălcate/interpretate eronat, cu referire concretă la raționamentul instanței a cărei hotărâre a fost atacată, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși invocă nelegalitatea deciziei atacate, recurenta nu dezvoltă această critică raportat la un text de lege pretins a fi fost nesocotit, aplicat sau interpretat eronat.

Mai mult, criticile formulate se prezintă sub forma unei expuneri a istoricului litigiului cu reproducerea întocmai a susținerilor din acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, fără dezvoltarea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate efectiv împotriva considerentelor sentinței recurate, aspecte care contravin cerinței impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Așadar, comparând motivele/susținerile din cererea de recurs cu cele din acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, Înalta Curte constată că motivele/susținerile din prezenta cale de atac (par. 26-65) sunt identice cu cele din acțiunea în anularea hotărârii arbitrale (par. 22-63), fără să privească nelegalitatea sentinței recurate.

Prin urmare, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin sentința Curții de Apel București, a fost menținută soluția din hotărârea arbitrală, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței care a soluționat acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, având în vedere că motivarea recursului presupune expunerea unor motive structurate juridic, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., susținerile recurentei, prezentate drept motive de recurs, nu pot constitui o motivare legală a recursului din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața Curții de Apel București și care au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

În concluzie, având în vedere că instanța de recurs nu se poate substitui părții în propriul demers judiciar, Înalta Curte reține că susținerile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care presupun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea nu numai a dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, ci și a eventualelor greșeli săvârșite de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, în legătură cu dispozițiile legale menționate.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. – C.N.A.I.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 110 F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L., de obligare a recurentei-reclamante C.N.A.I.R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată din recurs, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse în ședință (aflate la dosarul de recurs), coroborate cu împuternicirea avocațială aflată la fila x, depusă odată cu întâmpinarea, atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 12.081,44 RON, de către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea intimatei-pârâte, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., sens în care va obliga recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - C.N.A.I.R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.081,44 RON, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C.N.A.I.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 110 F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.081,44 RON, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.