ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 867/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la 28.04.2021 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/2021, S.C. A. S.R.L., în calitate de lider al Asocierii S.C. A. S.R.L. - B. a.s., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (în continuare, "C.N.A.I.R. S.A."), obligarea acesteia la plata sumei de 5.650.940,01 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând cheltuieli suplimentare stabilite în temeiul contractului nr. x/17.10.2013, prin determinarea nr. 6 emisă de inginerul consultant, a sumei de 1.714.500,55 RON - compusă din suma de 888.281,32 RON, reprezentând dobânzi aferente sumelor cuprinse în determinarea inginerului nr. 6, cuprinse în certificatul de plată nr. x, până la nivelul lunii august 2019 și suma de 826.219,23 RON, reprezentând dobânzi calculate ulterior, până la 26.04.2021 și aplicarea de dobânzi în continuare, până la data achitării integrale a debitului - și a cheltuielilor arbitrale.

La 22.06.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. și-a majorat la 25.377.008,77 RON câtimea pretențiilor aferente capătului de cerere nr. x și, la suma de 6.684.155,59 RON, a celor din capătul nr. 2 de cerere.

Prin sentința arbitrală nr. 65/20.09.2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea și a obligat pârâta C.N.A.I.R. S.A. la plata sumei de 25.377.008,37 RON reprezentând contravaloarea costurilor suplimentare aferente revendicărilor nr. 14 și 16 și la plata sumei de 3.115.963,27 RON, cu titlu de dobânzi contractuale și penalizatoare, totalizând suma de 28.492.972,04 RON.

La 04.10.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de completare a sentinței arbitrale, iar la 13.10.2022, pârâta C.N.A.I.R. S.A. a formulat o cerere de îndreptare și lămurire a aceleiași hotărâri.

Prin sentința arbitrală nr. 71/25.10.2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis atât cererea de completare formulată de reclamantă, cât și cererile de îndreptare și lămurire a aceleiași sentințe arbitrale formulate de pârâtă, dispunând completarea dispozitivului sentinței arbitrale nr. 65/20.09.2022 cu dispoziția "Obligă pârâta și la plata acestor dobânzi, în continuare, până la data achitării integrale a debitului principal" și, precizând suma corectă aferentă revendicărilor nr. 14 și nr. 16, valoarea corectă a dobânzilor, a statuat că suma totală datorată de pârâta C.N.A.I.R. S.A. reclamantei S.C. A. S.R.L. este de 28.488.971,64 RON.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 65/20.09.2022, completată și îndreptată prin sentința arbitrală nr. 71/25.10.2022, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2021 a formulat acțiune în anulare C.N.A.I.R. S.A.

Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin încheierea din 09.03.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anulare în favoarea Secțiilor a V-a sau a VI-a Civile din cadrul aceleiași instanțe.

Astfel învestită, prin sentința civilă nr. 54/18.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins excepția tardivității acțiunii în anularea sentinței arbitrale nr. 65/20.09.2022, a respins acțiunea în anulare formulată împotriva acestei sentințe arbitrale, ca și a sentinței arbitrale nr. 71/25.10.2022 și a obligat petenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 70.409,93 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pârâta C.N.A.I.R. S.A. a declarat recurs împotriva acestei sentințe civile, solicitând casarea ei, admiterea acțiunii în anulare și, pe cale de consecință, desființarea sentinței arbitrale nr. 65/20.09.2022, completată prin sentința nr. 71/25.10.2022.

În motivare, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 425 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare, "Convenția"), întrucât nu cuprinde motivele ce au format convingerea judecătorului și pentru care i-au fost înlăturate argumentele și probele.

În privința dobânzilor penalizatoare, a arătat că instanța a ignorat motivele expuse, nu a indicat modalitatea de calcul și cuantumul acestora până la data pronunțării și a menționat greșit perioadele pentru care sunt datorate.

Subsecvent expunerii unor considerente teoretice privind motivarea hotărârilor judecătorești, autoarea căii de atac a conchis că sentința recurată este lipsită de temei legal ori dată cu aplicarea greșită sau încălcarea legii, dat fiind că statuările instanței sunt eronate și modifică natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actelor din dosarul cauzei.

Circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, opus statuărilor instanței de fond, sentințele arbitrale încalcă dispozițiile imperative ale legii; s-a referit, în primul rând, la încălcarea art. 22 C. proc. civ. și, în continuare, a subliniat că instanța de fond a reținut greșit că nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, deși, în temeiul lor, reclamanta era îndreptățită să emită factura aferentă certificatului interimar de plată nr. x, împreună cu acesta.

Subsecvent, recurenta a enumerat nemulțumiri cu privire la situația de fapt conturată de tribunalul arbitral și a conchis că, prin ignorarea apărărilor sale, i-a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 13 C. proc. civ. și de art. 6 din Convenție.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 06.12.2023, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția de procedură a nulității recursului, invocată de intimata S.C. A. S.R.L. și fundamentată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte constată că recursul deduce instanței de control judiciar verificarea respectării exigențelor de motivare a hotărârilor judecătorești și a încălcării normelor de drept material.

În consecință, excepția nulității nu este fondată și va fi respinsă, câtă vreme criticile invocate se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., urmărind să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, analizând sentința atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prin motivul de recurs fondat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta afirmă că sentinței recurate îi lipsesc motivele pe care se sprijină.

Instanța supremă reamintește faptul că un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul cauzei cu garanțiile date de art. 6 alin. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", ceea ce implică, în sarcina instanțelor, obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, în scopul aprecierii asupra pertinenței acestora în determinarea situației de fapt.

Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, impune ca, celor fundamentale, susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția, să li se ofere o dezlegare.

Examinând acțiunea în anulare, instanța supremă constată că, din perspectiva art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. și invocând dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. e) din Regulile de procedură arbitrală și pe cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., actuala recurentă a susținut că tribunalul arbitral a omis analiza apărărilor sale privind respectarea clauzelor contractuale și, în consecință, soluția dată capătului nr. 2 din cererea de arbitrare precizată este nemotivată.

În dezvoltarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deși a invocat că au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, pârâta a făcut trimitere la desfășurarea raporturilor contractuale, combătând determinările inginerului și afirmând că, modul defectuos de întocmire a certificatului interimar de plată nr. x a determinat-o să îl returneze D.R.D.P. Timișoara, prin adresa nr. x/20.02.2020.

Simetric criticilor expuse în recurs, rezumate anterior, precum și în acțiunea în anulare, pârâta a invocat dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, pe cele ale art. 1.548 C. civ. și a pretins că a fost încălcat principiul aflării adevărului statuat de art. 22 C. proc. civ., normă imperativă.

Curtea de apel a analizat aceste susțineri.

Astfel, a înlăturat motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., statuând în sensul că, împrejurarea că petenta-pârâtă nu este de acord cu modalitatea în care tribunalul arbitral a apreciat probele, a stabilit situația de fapt, a interpretat și aplicat dispozițiile legale, ori cu soluția pronunțată nu justifică afirmația acesteia că hotărârea arbitrală este nemotivată.

Printr-o amplă motivare, a arătat argumentele pentru care tribunalul arbitral a înlăturat apărările pârâtei și a reținut caracterul fondat al capetelor de cerere; în privința celui de-al doilea capăt de cerere, a evidențiat că hotărârea este motivată, expune modalitatea de calcul și cuantumul dobânzilor și este justificată din perspectiva art. 1.531 alin. (1) și (2) și a art. 1.535 C. civ., a Deciziei nr. 75/07.12.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ca și a sub-clauzei 14.8 din contractul părților.

A înlăturat și motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., arătând că, deși cuprind norme imperative, nu au fost încălcate de tribunalul arbitral art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, art. 1.548 C. civ., art. 13 și art. 22 C. proc. civ., art. 6 din Convenție, Constituția României și nici Regulile de procedură arbitrală.

În aceste circumstanțe ale cauzei, notând că instanța de fond a analizat și a răspuns criticilor circumscrise de pârâtă art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., concordant prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b), Înalta Curte constată că motivul de recurs este nefondat și îl înlătură.

Preliminar analizei ipotezei de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte notează că motivele care pot întemeia o acțiune în anulare - expres și limitativ prevăzute de lege și fiind, ca atare, de strictă interpretare -, vizează condiții de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea părților, concretizată în convenția arbitrală, precum și cauze de nelegalitate expres stabilite, fără ca pe această cale să poată fi valorificate motive referitoare la situația de fapt, la probele administrate sau unele aspecte de temeinicie.

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acțiunii în anulare, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 1/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Consecutiv acestor statuări, instanța supremă înlătură critica referitoare la greșita aplicare a art. 22 C. proc. civ., care nu poate fi analizată în lipsa unui raționament care să contureze modul în care curtea de apel ar fi nesocotit această prevedere, sau ar fi refuzat să sancționeze nerespectarea ei de către tribunalul arbitral.

Vor fi înlăturate și celelalte critici, referitoare la emiterea certificatului interimar de plată nr. x și la respectarea obligațiilor contractuale de către părți, întrucât ele sunt circumscrise exclusiv situației de fapt și nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul și, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 65.050,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, angajate în prezenta fază procesuală și dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 54/18.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 65.050,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.