ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov la 09.12.2022, înaintată și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 15.12.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și S.C. B. S.R.L., a formulat plângere, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009, solicitând anularea rezoluției nr. 20906/28.10.2022, pronunțată de pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/27.10.2022.

Prin sentința civilă nr. 345/C/26.04.2023, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin încheierea din 26.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților.

La 22.03.2024, recurenta a depus, prin poșta electronică, cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 16.04.2024, instanța de recurs a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a invocat, din oficiu, excepția perimării, iar prin încheierea din 24.04.2024, a repus cauza pe rol și a acordat termen de judecată, pentru ca părțile să își poată exprima punctul de vedere asupra excepției.

Prin decizia civilă nr. 201/R/05.06.2024, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Prin cererea de recurs a arătat că, în mod nelegal, prin încheierea atacată s-a constatat perimarea cererii sale, deoarece nu a rămas în pasivitate, ci a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, trimisă către curtea de apel, prin poșta electronică, la 22.03.2024, așadar înainte de împlinirea termenului de perimare.

A menționat că a primit mesaj de confirmare a primirii corespondenței de către curtea de apel, la aceeași dată, astfel că cererea sa a ajuns la instanță în termen, potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, a apreciat că hotărârea atacată încalcă această normă de procedură, împrejurare care impune aplicarea sancțiunii nulității, în temeiul art. 175 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, constatând că cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar din cuprinsul acesteia se desprind critici vizând nesocotirea doar a unor norme de procedură, instanța supremă reține că motivul de nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material a fost invocat formal, fără ca titulara căii de atac să prezinte argumente în susținerea acestuia, astfel că analiza legalității încheierii atacate va fi efectuată exclusiv prin prisma primului motiv de casare indicat.

Din această perspectivă, actele dosarului relevă împrejurarea că, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a admis excepția perimării invocată din oficiu, reținând că cererea de repunere pe rol formulată de recurentă a fost respinsă, anterior, prin încheierea din 16.04.2024, cu argumentul că aceasta nu a avut aptitudinea de a conduce la reluarea judecății, nefiind solicitată judecata cauzei în lipsă, astfel că pricina a rămas în nelucrare, din vina reclamantei, mai mult de 6 luni de la data suspendării.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Așadar, perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii sale în nelucrare, din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege. Astfel, perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală, cât și o prezumție de desistare, dedusă din lipsa de stăruință a părților în judecată pentru o perioadă îndelungată.

Totodată, art. 417 C. proc. civ. statuează în sensul că "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Pentru a întrerupe termenul de perimare, actul de procedură trebuie să aibă ca scop repunerea pe rol a dosarului în vederea judecării cauzei și să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă.

În vederea constatării perimării, instanța are obligația de a verifica dacă cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părții, dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, dacă nu există o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială care se aplică cu prioritate și, numai în situația în care aceste cerințe se verifică, va fi aplicată sancțiunea perimării judecății.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 26.09.2023, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, moment de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, termen ce avea să se împlinească la data de 26.03.2024, potrivit art. 416 alin. (1), raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22.03.2024, așadar anterior împlinirii termenului de perimare, reclamanta A. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, trimisă instanței prin poșta electronică, act de procedură făcut în vederea judecării procesului, interesul acesteia în soluționarea cauzei fiind unul prezumat.

Faptul că recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei denotă stăruința acesteia în judecată, aspect necesar și suficient pentru a genera întreruperea termenului de perimare, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. civ., independent de condiționarea ca, prin cererea de solicitare a continuării judecății, să precizeze, în mod expres, faptul că dorește ca procesul să fie soluționat și în lipsa sa. Opinia contrară ar echivala cu încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al disponibilității părților, ceea ce nu poate fi primit.

Având în vedere faptul că, la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 22.03.2024, nu era împlinit termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov, în mod greșit, a reținut împrejurarea că erau îndeplinite cerințele impuse de legiuitor pentru aplicarea acestei sancțiuni procedurale.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind fondate criticile invocate în recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reținându-se încălcarea regulilor de procedură anterior citate, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, în condițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) și art. 179 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, întrucât încălcarea normelor legale de procedură privind constatarea perimării a generat o vătămare recurentei, prin pronunțarea unei soluții nefavorabile, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 496, raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, cu respectarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 201/R/5.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.