ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Prin sentința civilă nr. 658/2023 din 16 martie 2023 Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotarârii adunării generale extraordinare a actionarilor nr. 8/02.07.2022.

A mai declarat apel pârâta B. S.A. atât împotriva sentinței civile nr. 658/2023 din 16 martie 2023, cât și împotriva încheierii din data de 09.03.2023, prin care s-a respins excepția conexității cu dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelurilor până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

Prin decizia civilă nr. 758/2024 din 9 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A.

În susținerea recursului a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. pentru a se putea susține că dezlegarea cauzei ce face obiectul prezentului dosarul depinde, în tot sau în parte, de existența unui drept ce face obiectul judecății din dosarul nr. x/2022.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 21 decembrie 2023.

Prin întâmpinarea transmisă la dosar în data de 23.02.2024, intimata B. S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. față de lipsa motivelor de nelegalitate, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat. De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere că în prezent nu mai subzistă motivul suspendării cauzei, fiind soluționat definitiv dosarul nr. x/2022 și formulată cerere de repunere pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

Prin rezoluția din 19 martie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 21 mai 2024 cu citarea părților în ședință publică.

La termenul de judecată din 21 mai 2024, recurentul-reclamant, prin reprezentant convențional, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, având în vedere soluționarea definitivă a apelurilor prin decizia pronunțată la 9 mai 2024, în drept invocând prevederile art. 463 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurentul-reclamant, reține următoarele:

Prin cererea de renunțare la calea de atac a recursului, semnată prin reprezentant convențional avocat, cu împuternicire avocațială acordată în acest sens și întemeiată pe dispozițiile art. 463 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că înțelege să renunțe la judecata căii de atac a recursului formulat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, având în vedere soluționarea definitivă a apelurilor în data de 9 mai 2024.

Cu privire la manifestarea de voință a recurentului-reclamant, în sensul renunțării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia, ci au și libertatea de a-i pune capăt.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, precum desistarea (renunțarea), achiesarea și tranzacția judiciară.

Una dintre formele de manifestare ale dreptului de dispoziție este prevăzută la art. 406 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale potrivit cărora, "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata recursului, reprezintă un act de dispoziție al recurentului, care nu poate fi supus cenzurii instanței de judecată.

Se reține că cererea de renunțare a fost făcută de recurentul-reclamant cu respectarea cerințelor impuse de art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ., declarația de renunțare fiind susținută de reprezentantul convențional mandatat, în mod expres, pentru efectuarea acestui act de procedură.

Dat fiind faptul că cererea de renunțare la judecata căii de atac a recursului, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, se înscrie în limitele actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă și stadiul în care se află procesul, Înalta Curte, în temeiul art. 463 C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.