ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu – secția Civilă la 21.12.2020, reclamantul Consiliul Județean Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la restituirea sumei de 2.159.638,04 RON, încasată în temeiul unui act juridic desființat.

Prin sentința civilă nr. 30/22.02.2022, Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a respins cererea pârâtei de încuviințare a probei constând în efectuarea unei expertize contabile, precum și acțiunea, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul Consiliul Județean Giurgiu a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie care, în temeiul art. 200 C. proc. civ., prin încheierea nr. 49A/19.10.2022, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a înaintat cauza spre competentă soluționare către una dintre secțiile a V-a sau a VI-a civile, din cadrul aceleiași curți de apel, specializate în materia litigiilor cu profesioniștii.

Astfel învestită, prin decizia civilă nr. 488/28.03.2023, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins apelul și a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul Consiliul Județean Giurgiu a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei și rejudecarea de către instanța de recurs, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, a susținut că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 1.345 C. civ., întrucât erau îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, iar instanța de apel, fără a le cerceta, a respins acțiunea sa cu motivarea că suma era datorată în temeiul unei hotărâri judecătorești. În opinia sa, nu se poate reține că mărirea patrimoniului pârâtei a avut o cauză legitimă, întrucât în alt proces s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că actul administrativ în temeiul căruia aceasta a prestat serviciile de transport a fost anulat, instanța stabilind că este lipsit de cauză licită.

Potrivit recurentului, cauza unică a măririi patrimoniului intimatei și micșorării patrimoniului său o reprezintă actele administrative anulate, sancțiune care a condus la obligarea sa la plata unor despăgubiri către operatorul de transport înlăturat în beneficiul societății intimate, de la efectuarea serviciilor de transport public, și la obținerea de venituri de către intimată din activitatea prestată în aceste condiții.

Titularul căii de atac a invocat și încălcarea art. 1.635 C. civ., potrivit căruia restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv.

Sub acest aspect, a susținut că pretențiile sale reprezintă sume pe care le-a achitat către S.C. B. S.R.L., cu titlu de venituri neîncasate de această societate din cauza emiterii hotărârilor nelegale de către Consiliul Județean Giurgiu, prin care operarea anumitor trasee de transport public a fost atribuită intimatei, deși i se cuvenea societății respective. A arătat că hotărârile Consiliului Județean Giurgiu au fost anulate de instanțele de judecată, prin hotărâri definitive, iar recurentul a fost obligat să plătească despăgubiri către S.C. B. S.R.L., astfel că intimata S.C. A.. s-a îmbogățit fără justă cauză de pe urma activității de transport efectuate pe trasee care i-au fost atribuite ilicit.

Recurentul a subliniat că serviciile prestate de intimată, care au condus la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia, au avut drept temei hotărârile Consiliului Județean Giurgiu, ulterior anulate, iar nu raporturi contractuale independente de acestea, cum a reținut instanța de apel.

Printr-o critică subsecventă, autorul căii de atac a imputat instanței devolutive de control judiciar încălcarea autorității de lucru judecat a sentințelor civile nr. 239/CAF/20.05.2015 și nr. 37/08.02.2019 ale Tribunalului Giurgiu – secția Civilă, prin care s-a hotărât, în mod definitiv, că atribuirea în gestiune delegată către pârâtă a serviciilor de transport s-a făcut nelegal, fiind obligat reclamantul la plata de despăgubiri ca urmare a acestei atribuiri nelegale, deoarece din aceste hotărâri rezultă că patrimoniul pârâtei s-a mărit, iar al reclamantului s-a micșorat nu dintr-o cauză legitimă, ci ca o consecință a anulării unui act administrativ nelegal, rezultând astfel cauza unică a modificării patrimoniilor părților litigante.

La 08.04.2024, intimata S.C. A.. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Titularul acțiunii a învestit tribunalul cu o cerere având ca obiect despăgubiri pretinse societății pârâte S.C. A.., întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, apreciind că patrimoniul acesteia s-a mărit în detrimentul patrimoniului său, întrucât a fost obligat, prin hotărâre definitivă, să plătească către operatorul de transport S.C. B. S.R.L. suma ce face obiectul prezentei acțiuni, care ar fi fost încasată de această din urmă societate dacă reclamantul nu ar fi emis hotărâri nelegale, prin care să atribuie pârâtei, în mod necuvenit, operarea anumitor trasee de transport public județean.

Astfel, prin sentința civilă nr. 239/20.05.2015, Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a anulat hotărârile Consiliului Județean Giurgiu nr. 177/13.12.2023, nr. 199/24.12.2013 și nr. 1/06.01.2014, reținând că acestea au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale privind criteriile de atribuire a traseelor de transport – criterii în temeiul cărora intimata S.C. A.. dobândise dreptul de a presta servicii de transport pe rute care, anterior, au fost atribuite S.C. B. S.R.L. Ulterior, aceasta din urmă a solicitat de la emitentul hotărârilor nelegale plata sumei de 2.159.638,04 RON, reprezentând venituri neîncasate pentru perioada în care nu a putut efectua activitatea de transport pe rutele pe care era îndreptățită să o presteze; prin sentința civilă nr. 37/08.02.2019, definitivă, Tribunalul Giurgiu – secția Civilă a admis pretențiile acestei societăți împotriva Consiliului Județean Giurgiu, care a fost obligat să repare prejudiciul cauzat prin emiterea actelor administrative nelegale.

Consecutiv acestor litigii, recurentul a promovat prezenta cerere prin care urmărește să recupereze de la intimată suma la plata căreia a fost obligat către S.C. B. S.R.L., iar instanțele devolutive au respins pretențiile acestuia, reținând că nu sunt îndeplinire cerințele legale pentru incidența îmbogățirii fără justă cauză.

Statuările instanței de apel, care a confirmat soluția primei instanțe, au fost criticate de către autorul recursului prin prisma motivelor de nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a autorității de lucru judecat a sentințelor civile definitive mai sus menționate.

Din perspectiva primului motiv de recurs vizând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1.345 C. civ. referitoare la condițiile îmbogățirii fără justă cauză, statuând că, deși este întrunită cerința sporirii patrimoniului pârâtei și cea a micșorării patrimoniului reclamantului, aceste modificări nu reprezintă efectul unei cauze unice.

Într-adevăr, conform statuărilor instanțelor devolutive, afectarea patrimoniului recurentului este consecința faptei sale ilicite de a atribui operarea traseelor de transport public cu încălcarea normelor legale, împrejurare care a condus la producerea unui prejudiciu S.C. B. S.R.L., pe care Consiliul Județean Giurgiu a fost obligat să îl acopere. Pe de altă parte, mărirea patrimoniului societății intimate s-a produs ca urmare a prestării unor servicii de transport, activitatea având un temei contractual.

Așadar, întrucât activitatea desfășurată de intimatul S.C. A.. a fost autorizată prin actele administrative ale Consiliul Județean Giurgiu, care ulterior au fost anulate de instanță, nu se poate pretinde că îmbogățirea și însărăcirea au o cauză unică, căci recurentul a fost obligat la repararea prejudiciului prin hotărâre judecătorească, pronunțată într-un litigiu subsecvent celui în care s-a dispus anularea hotărârilor nelegale.

De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 1.635 C. civ., potrivit cărora "restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv (...)", acestea nefiind incidente în speță, întrucât între părți nu a existat un raport juridic a cărui desființare retroactivă să dea naștere obligației de restituire a prestațiilor executate. În cauză, pretențiile recurentului sunt întemeiate pe dispozițiile sentinței civile nr. 37/08.02.2019, definitivă, a Tribunalului Giurgiu – secția Civilă, prin care acesta a fost obligat la plata de despăgubiri către S.C. B. S.R.L., pentru paguba cauzată prin înlăturarea nelegală de la atribuirea serviciilor de transport, împrejurare în care a apreciat că, pentru recuperarea sumei de plată, trebuie să se îndrepte împotriva intimatei.

Așadar, în speță nu se regăsește ipoteza actului juridic încheiat de părțile litigiului, a cărui desființare ulterioară să dea naștere obligației de restituire a prestațiilor, căci scopul demersului judiciar al reclamantului a fost recuperarea unui prejudiciu, produs prin propria faptă ilicită, la repararea căruia a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Altfel spus, există o justă cauză pentru mărirea patrimoniului intimatei, respectiv desfășurarea unei activități de transport, în perioada 2014 – 2016, în temeiul unor acte administrative care au fost desființate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la nivelul anului 2016, moment până la care respectivele acte administrative s-au bucurat de prezumția de legalitate și veridicitate.

În ceea ce privește criticile vizând încălcarea autorității de lucru judecat a sentințelor civile nr. 239/CAF/20.05.2015 și nr. 37/08.02.2019, pronunțate de Tribunalul Giurgiu – secția Civilă, prin care s-a stabilit nelegalitatea atribuirii în gestiune delegată a serviciilor de transport către pârâtă și, respectiv, obligarea reclamantului la plata despăgubirilor cauzate de această atribuire, Înalta Curte stabilește că, întrucât recurentul opune în calea extraordinară de atac încălcarea, în apel, a unor dezlegări din procese anterioare, aflate în strânsă legătură cu prezentul proces, iar nu a autorității de lucru judecat se impune încadrarea acestor critici în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât examinarea acestora va fi realizată adaptat acestui temei.

Sub acest aspect, se observă că aceleași critici au fost formulate și prin memoriul de apel de către reclamant, fiind analizate de instanța devolutivă de control judiciar, care le-a înlăturat, apreciind că prima instanță nu a nesocotit statuările hotărârilor anterioare invocate.

În acord cu raționamentul curții de apel, Înalta Curte reține că argumentele vizând încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a celor două sentințe pronunțate de Tribunalul Giurgiu nu sunt fondate și vor fi înlăturate; aceasta întrucât, statuările acestor hotărâri privind anularea actelor Consiliului Județean Giurgiu și obligarea recurentului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat S.C. B. S.R.L. prin efectul actelor administrative contrare legii, nu se opun soluțiilor pronunțate de instanțele devolutive în litigiul pendinte, de respingere a pretențiilor reclamantului Consiliul Județean Giurgiu întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, pentru neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 1.345 C. civ., respectiv lipsa cauzei unice a măririi patrimoniului pârâtei și a diminuării patrimoniului reclamantului.

De aceea, nu poate fi primită opinia recurentului, potrivit căreia efectele celor două hotărâri ar determina, în mod nemijlocit, temeinicia pretențiilor sale și, în consecință, soluția de respingere ar încălca puterea de lucru judecat a dezlegărilor anterioare.

Înalta Curte impune astfel părților concluzia că, statuările Tribunalului Giurgiu în sensul nelegalității hotărârilor emise de recurent și obligării acestuia la acoperirea prejudiciului produs, prin aceste acte, operatorului de transport exclus în mod inechitabil de la atribuirea traseelor vizate prin participarea la licitație, nu au fost încălcate, întrucât, în prezenta cauză, nu au fost supuse reexaminării chestiunile asupra cărora instanțele s-au pronunțat deja prin hotărârile invocate, nici alte aspecte care să primească dezlegări contrare celor anterioare, cauza acțiunii reclamantului fiind complet diferită de cauzele juridice ale celor două procese soluționate inițial.

Prin urmare, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 451-453 C. proc. civ., aplicabile și în recurs conform art. 494 din același cod, culpa procesuală reținându-se în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenții, acesta va fi obligat la plata către intimată a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală, în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocat, justificată cu înscrisurile depuse la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Județean Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 488/28.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.