ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 29 martie 2023
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 25.06.2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 32.664,83 RON, chirie, contravaloare utilități pentru spațiul închiriat și creanțe preluate prin cesiune de creanță și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4148/18.11.2020, Judecătoria Giurgiu a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 25.927,41 RON și a sumei de 1.383 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta S.C. B. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 901/15.06.2021, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. care a fost înaintat Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin încheierea nr. 12R din 06.04.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secțiilor Curții de Apel București care judecă litigii cu profesioniști.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a VI-a din cadrul Curții de Apel București la 12.05.2022, sub nr. x/2022.
Prin decizia civilă nr. 310/21.06.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a anulat decizia recurată și sentința pronunțate în cauză și a constatat încetată acțiunea judiciară, în temeiul art. 75 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă ca dosar nr. x/2022 în care, prin încheierea din 05.09.2022 - reținând lipsa nejustificată a părților și faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă -, instanța a suspendat judecata cererii, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva încheierii, a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei.
După evocarea circumstanțelor litigiului și a etapelor procesuale anterioare, recurenta a arătat că pensionarea consilierului juridic a împiedicat-o să fie reprezentată la ședința de judecată din 05.09.2022.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 415 pct. l C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivarea recursului impune prezentarea unui raționament suficient de precis încât să permită instanței învestite, atât decelarea interpretării date de autorul căii de atac principiilor sau normelor de drept pretins încălcate, cât și a modului concret în care încălcarea lor se materializează în decizia pronunțată de instanța de apel, obiectul recursului.
Transpunând aceste considerente teoretice în analiza memoriul de recurs de față, se constată că autoarea acestuia nu numai că nu invocă încălcarea unei norme procedurale de către instanța de apel, ci, mai mult, recunoaște că nu formulase o cerere de judecare în lipsă pentru termenul la care a fost suspendată judecata.
În acest context, Înalta Curte amintește și prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta (…)".
Așa fiind, întrucât prin memoriul de recurs nu sunt prezentate critici privind încălcarea normelor procedurale de către instanța de apel, care să poată fi analizate în temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 05.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2023.