ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18.07.2019 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, sub numărul x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige la plata sumei de 1.186.418 RON, reprezentând contravaloarea beneficiile cuvenite în baza contractului de asociere în participațiune.

Prin încheierea din 25.07.2019, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența judecării cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile ale aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a Civilă sub numărul x/2019**.

Prin sentința civilă nr. 406/05.06.2020, Tribunalul București – secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Tribunalului București și a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului.

Prin sentința civilă nr. 122F/06.10.2020, Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 585/15.03.2021, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 1755/03.11.2021, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins apelul și a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5.950 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură privind motivarea hotărârii, precum și a dispozițiilor art. 1261-1272 C. civ.

Prin decizia nr. 1003/04.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a analizat recursul prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., respingându-l ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susținând că instanța supremă nu a cercetat deloc motivele de casare pe care le-a invocat în calea de atac a recursului.

A arătat că raționamentul instanței de recurs, exprimat în examinarea motivelor de casare invocate, deși este logic din punct de vedere formal, nu este corect, deoarece s-a reținut că recurentul nu a dovedit existența unui contract de asociere în participațiune, prin urmare nici nu a cercetat fondul raportului juridic dedus judecății, astfel cum reiese din corespondența părților.

Contestatorul a arătat că instanța de recurs trebuia să constate existența raportului juridic pe baza caracterului consensual al actului juridic, însă nu a procedat astfel, hotărârea fiind nemotivată, prin urmare motivul de recurs invocat nu a fost analizat.

În continuare, a subliniat că hotărârile instanțelor anterioare cuprind constatări contradictorii, deoarece pe de-o parte au reținut existența unui acord contractual, dar cu participații diferite, iar pe de altă parte au statuat că nu s-a încheiat nicio convenție, motivat de faptul că părțile au fost în dezacord cu privire la o anumită clauză. Așadar, contestatorul a concluzionat că motivul său de recurs nu a fost cercetat conform susținerilor sale concrete.

Contestatorul a susținut că nici cel de-al doilea motiv de recurs, privind încălcarea dispozițiilor art. 1261-1272 C. civ. nu a fost analizat în recurs, întrucât dacă s-ar fi analizat raportul juridic născut între părți, s-ar fi constatat existența convenției, precum și incidența tuturor acestor prevederi legale.

În concluzie, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 1003/04.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă și rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestației în anulare formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen de recurent.

Înalta Curte subliniază că anularea hotărârii instanței de recurs, în procedura acestei căi extraordinare de atac, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este supusă întrunirii următoarelor cerințe legale: obiectul contestației să fie o hotărâre prin care instanța a respins recursul sau l-a admis în parte, dar a omis cercetarea unui motiv de casare care a fost invocat în termen.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte reține că prezenta cale de atac vizează decizia nr. 1003/04.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 1755/03.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Așadar, prin memoriul de recurs au fost evocate critici privind nemotivarea hotărârii judecătorești pronunțate în apel cu nesocotirea cerințelor art. 425 C. proc. civ., precum și cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1261 -1272 C. civ. vizând validitatea și interpretarea contractului.

Examinând hotărârea pronunțată în recurs, Înalta Curte reține că ambele motive de casare au fost analizate, fiind înlăturate motivat toate criticile formulate de A. cu privire la decizia instanței de apel. Astfel, cu privire la lipsa motivării, instanța de recurs a stabilit, prioritar, că aceste critici pot fi circumscrise motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și apoi le-a examinat, reținând că în considerentele deciziei recurate se regăsesc motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată în apel și care au format convingerea instanței, decizia motivată fiind clară și concisă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că acesta a fost examinat de instanța de control judiciar, criticile recurentului fiind înlăturate pe baza unui raționament juridic explicit.

Înalta Curte sesizează că, în fapt, că motivele contestației în anulare reprezintă veritabile critici aduse deciziei pronunțate de instanța de recurs, relevând nemulțumirea contestatorului față de soluția adoptată, ceea ce, în esență reprezintă critici de fond ale unei decizii definitive incompatibile cu regimul trasat de lege căii extraordinare de atac promovate.

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare poate examina numai omisiunea cercetării motivelor de recurs, iar nu reanalizarea acestora. Verificarea modului în care instanța de control judiciar a decis cu privire la criticile invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Aceasta, întrucât, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate eventuale greșeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părților la rejudecarea căii de atac și ar afecta principiul stabilității juridice determinate de autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive.

Așadar, față de cele arătate mai sus, nu se poate conchide că instanța de control judiciar a omis să se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate de autorul căii de atac.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1003/04.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2023.