ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 august 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului B., prin care a solicitat să se dispună plata contravalorii contractului de asociere în participațiune în valoare totală de 1.186.418 RON.

Reclamantul a arătat, în esență, că a convenit cu pârâtul B. derularea de operațiuni comerciale prin intermediul societăților comerciale C. S.R.L. și D. S.R.L., conform convenției rezultată din corespondența scrisă a părților în sensul acordării reciproce și echitabile - 50%-50% - din beneficiile și pierderile operațiunilor comerciale, indiferent de cota participațiilor efective din respectivele societăți comerciale, precum și indiferent de resursele financiare sau materiale și de know-how-ul alocat de către fiecare dinte cele două părți realizării operațiunilor convenite. Pârâtul nu a plătit nicio sumă de bani aferentă și a refuzat prezentarea documentelor justificative ale operațiunilor derulate.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1948 și următoarele din C. civ., precum și pe celelalte dispoziții în materie aplicabile.

Prin încheierea din 25 iulie 2019, a fost admisă excepția de necompetenței funcționale a secției a VI-a Civile a Tribunalului București și s-a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile III-V ale aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 15 octombrie 2019 sub număr de dosar x/2019

Prin sentința civilă nr. 406 din 5 iunie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției Civile a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a IV-a civilă și secția a VI-a Civilă a Tribunalului București, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Curtea de Apel București, în vedere soluționării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22 septembrie 2020.

Prin sentința civilă 122F din 6 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 585 din 15 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul F..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul E., solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul E. împotriva sentinței civile nr. 585 din 15 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul F..

A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5950 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamantul E. a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, după o scurtă redare a motivelor de apel, a susținut, în esență, că față de cele trei motive de apel, curtea de apel le-a admis pe primele două, reținând calitatea de înscris a corespondenței părților precum și inaplicabilitatea normelor fiscale, dar l-a respins pe cel de-al treilea (corespondența părților), cu motivarea că: tribunalul ar fi reținut corect inexistența acordului pârâtului privind cotele egale de participare la asociere, ci dimpotrivă, o contestare a acestora.

În opinia recurentului, această motivare a Curții de Apel București a fost dată cu încălcarea normelor din materia motivării hotărârilor în sensul că: nici prima instanță și nici cea de apel nu au motivat, nici în fapt și nici în drept, în susținerile sale vizând împrejurarea că nu se pot reține contestațiile pârâtului vis-a-vis de cotele asocierii, întrucât acestea sunt unilaterale și, totodată, aceste așa-zise contestații ale Convenției sunt cele care nu au la bază acordul părților, încălcându-se totodată și principiile validării și interpretării convențiilor de la art. 1261-1272 C. civ., în special aceea de a avea un efect și nicidecum de a nu avea nici unul.

S-ar putea susține faptul că, din corespondența părților, ne-am afla în fața unei recunoașteri parțiale sau a unei recunoașteri condiționate din partea pârâtului F., dar nicidecum în fața inexistenței unei recunoașteri a asocierii.

Parțialitatea sau condiționarea recunoașterii trebuia probată de către pârât, acesta având calea contestării punerii sale în întârziere, precum și pe cea a excepției de neexecutare, căi pe care nu le-a utilizat deși este un profesionist.

Pe cale de consecință, instanțele de fond trebuiau cel puțin să constate Convenția și, numai după interpretarea legală a clauzelor ("îndoielnice"), să fi dat verdictul efectelor acestora.

În concluzie, consideră că instanțele de fond nu au motivat cele susținute de reclamant cu privire la interpretarea actului juridic dintre părți, preferând constatarea lapidară a inexistenței actului, fapt ce echivalează atât cu nerespectarea exigențelor art. 425 C. proc. civ., cât și cu încălcarea art. 1261 -1272 C. civ., dispoziții pe care le redă în cuprinsul cererii sale de recurs.

Intimatul-pârât F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând constatarea nulității recursului motivat de împrejurarea că susținerile recurentului nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamantul E., excepție invocată de intimatul-pârât F. prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o respinge, având în vedere că anumite susțineri pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Ceea ce a susținut recurentul-reclamant E. pe întregul parcurs al litigiului este că acesta a convenit cu pârâtul F. derularea de operațiuni comerciale prin intermediul societăților comerciale C. S.R.L. și respectiv D. S.R.L., conform convenției rezultată din corespondența scrisă a părților, în sensul, acordării reciproce și echitabile (50%/50%) din beneficiile și pierderile operațiunilor comerciale, indiferent de cota participațiilor efective din respectivele societăți comerciale precum și indiferent de resursele(financiare sau materiale) și de know-how-ul alocat de către fiecare dintre noi realizării operațiunilor convenite.

În esență, recurentul a invocat existența unui contract de asociere în participațiune între el și pârât, în cote de câte 50% fiecare.

Se reține că susținerile privind nerespectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., de care se prevalează recurentul, pot fi circumscrise motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă se constată că acest motiv este nefondat.

Este știut că potrivit art. 425 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Contrar susținerilor recurentului, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, decizia motivată fiind clară și concisă.

Argumentat și legal motivat, instanța de control judiciar a dat o soluție corectă litigiului dedus judecății pe baza probelor administrate, cu respectarea dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cel care face o propunere în cursul procesului trebuie să o dovedească", pronunțându-se în raport de probele și apărările formulate.

Înalta Curte subliniază că procesul civil este în primul rând un proces al intereselor private, în care părțile au obligația să-și probeze susținerile, în condițiile, în ordinea și la termenele stabilite de lege sau judecător, rolul activ al judecătorului, de a veghea la prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului fiind circumscris respectării drepturilor procesuale ale părților și a principiilor care guvernează procesul civil.

În condițiile în care, în cauză, reclamantul E. nu a făcut dovada existenței unui contract de asociere în participațiune între acesta și pârât, în cote de câte 50% fiecare, aceasta nu poate reproșa instanței împrejurarea că nu a motivat cele susținute cu privire la interpretarea actului juridic dintre părți, fiind lipsite de justificare și criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1261 -1272 C. civ. vizând validarea și interpretarea contractului.

Apelul, prin efectul său devolutiv a permis instanței să conchidă că din corespondența electronică depusă la dosar nu rezultă elementele afirmate ale convenției pretins încheiate între părți.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Curtea de Apel București a mai arătat că în cuprinsul corespondenței provenite de la pârât nu se regăsește o recunoaștere a acestuia în sensul existenței unui acord privind cote egale de participare, ci, dimpotrivă, o contestare a acestei afirmații a reclamantului și indicarea faptului că între părți au existat mai multe discuții vizând proiecte diferite și că ar fi fost de acord cu un raport diferit, condiționat însă de un aport al reclamantului la vânzări.

Se impune precizarea faptului că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză (ex. corespondența electronică etc.).

Instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, instanța de recurs neputând proceda la reevaluarea materialului probator.

Astfel, schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obțină recurentul - reclamant atunci când aduce în discuție reaprecierea probelor reținută de instanțele de fond.

În condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenței instanței de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente nici motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2022.