ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1608/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă, la data de 15.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând următoarele: să se constate încetarea activității asocierii în participațiune prin reziliere, ca urmare a aplicării pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art. 8.1 lit. c) pct. 1 din contractul de asociere în participațiune; lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a cotei ce îi revine din imobilul (construcție), situat în București, Calea x, sector 4 - Centrul - Complexul multifuncțional "C." - corespunzător investiției personale. In subsidiar, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei estimate provizoriu la valoarea de 200.000 euro, la cursul BNR din ziua plății efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro (la cursul BNR din ziua plății efective), reprezentând despăgubiri în conformitate cu art. 8.1 alin. (2) din Contractul de asociere în participațiune.

Prin încheierea din data de 15.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului de drept comun și a declinat competența în favoarea unui complet specializat în cadrul secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 22.03.2021, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din 28.09.2021, tribunalul a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de pârâta S.C. B. S.R.L. (având ca obiect nulitatea relativă a contractului de asociere în participațiune din 09.01.2009).

Prin sentința civilă nr. 2429/12.10.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât A., constatând intervenită autoritatea de lucru judecat și s-a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe civile, apelantul-pârât A. a declarat apel la data de 19.12.2021, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii, urmând a se dispune o nouă judecare asupra fondului.

Prin decizia nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul A., împotriva încheierii din 28.09.2021 și a sentinței civile nr. 2429/12.10.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L.. A fost anulată încheierea și sentința atacate și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5.6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material referitoare la excepția autorității de lucru judecat, deoarece chestiunea litigioasă care a făcut obiectul dezbaterii și al verificării jurisdicționale anterioare poate fi opusă în cauză.

Referitor la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. se arată că decizia atacată nu este motivată deoarece instanța de apel nu a analizat și răspuns apărărilor și motivelor invocate de recurentă. Recurenta arată că prin probele solicitate și aprobate de instanța de fond și prin întâmpinarea formulată în cauză, a probat intervenită autoritatea de lucru judecat, probe pe care instanța de apel nu le-a analizat și față de care nu a motivat decizia pronunțată.

Recurenta arată că atât în prezentul dosar, cât și în dosarul nr. x/2011, figurează aceleași părți, respectiv A. (în calitate de reclamant) și S.C. B. S.R.L., (în calitate de pârât), obiectul acțiunii este același - pretenții, ce reprezintă obligația de plată a despăgubirilor conform Contractului de asociere în participațiune din data de 09.01.2009, cauza acțiunii, respectiv fundamentul juridic legal al demersului promovat, fiind reprezentată în ambele dosare de răspunderea contractuală.

Prin urmare, în condițiile în care există tripla identitate cerută de lege, rezultă că în speță a intervenit autoritatea de lucru judecat și, în atare context, se impune respingerea acțiunii formulată de reclamant.

Recurenta critică și faptul că instanța de apel a găsit fondate criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021 privind nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 248 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că a fost dispusă greșit unirea excepției autorității de lucru judecat cu fondul.

Soluția instanței de apel este greșită fiind încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, hotărârea cuprinzând motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.), probatoriul fiind analizat doar prin prisma apărării făcute de apelantul pârât, fără a fi motivat recursul din perspectiva apărărilor și probelor recurentei.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând excepția nulității recursului invocată de intimată la termenul de judecată din 22 iunie 2023, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că, din cuprinsul cererii de recurs, rezultă critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate.

Înalta Curte, a luat în examinare recursul în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de apelantul A., împotriva încheierii din 28.09.2021 și a sentinței civile nr. 2429/12.10.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., fiind anulată încheierea și sentința atacate și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În motivarea acestei soluții s-a reținut faptul că prima instanță a soluționat eronat excepția autorității de lucru judecat în raport cu dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fondate și criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021, privind nerespectarea art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material referitoare la excepția autorității de lucru judecat, respectiv dispozițiile art. 430, 431 și 435 C. proc. civ. incidența acestor texte de lege survenind, în opinia recurentei, chiar dacă nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu fie contrazisă.

Analizând această critică, Înalta Curte o va reține ca nefondată având în vedere că instanța de apel a constatat că prima instanță a analizat eronat condițiile invocării autorității de lucru judecat respectiv existența identității de părți, de obiect și cauză, elemente definitorii pentru stabilirea incidenței în cauză a acestei excepții.

Astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a preluat din dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector doar un capăt de cerere bazat pe clauza penală de la art. 8.1 paragraf 2 din contractul de asociere în participațiune din 09.01.2009. De asemenea, instanța de apel a reținut că nici temeiul juridic al pretenției bănești din dosarul nr. x/2011, respectiv clauza de la art. 7.1 din contractul de asociere în participațiune privind împărțirea profitului, nu se regăsește în cauză, contravaloarea cotei de participațiune din imobilul C. sau a despăgubirilor în cuantum de 300.000 euro derivând din încetarea contractului prin reziliere.

Deși recurenta invocă și incidența în cauză a dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că prezentul litigiu a adus în discuție o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior în dosarul nr. x/2011 și care nu poate fi contrazisă, considerentele deciziei atacate sunt limitate la modul de soluționare a autorității de lucru judecat, astfel cum instanța a fost învestită prin cererea de apel, soluția primei instanțe nefiind apelată de recurenta-pârâtă.

În consecință, și această critică va fi înlăturată.

Recurenta a invocat și motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. prin care susține că decizia atacată este nelegală deoarece instanța de apel nu a analizat și răspuns apărărilor și motivelor invocate de aceasta deși a probat intervenită autoritatea de lucru judecat, probe pe care instanța de apel nu le-a analizat și față de care nu a motivat decizia pronunțată.

Înalta Curte reține că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel a analizat petitele cererilor formulate în cele două dosare și întrucât a constatat că autoritatea de lucru judecat a fost eronat analizată pentru că prima instanță s-a raportat doar la un capăt de cerere, iar nu la toate petitele, soluția primei instanțe este nelegală, fapt ce a impus admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel instanța de apel a analizat excepția autorității de lucru judecat strict procedural în lipsa analizei complete ce trebuia realizată de prima instanță.

Motivul reținut de instanța de apel și anume analizarea eronată a acestei excepții, fapt care a impus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, trasează acestei instanțe obligativitatea examinării autorității de lucru judecat sub aspectele necesare stabilirii incidenței acesteia în cauză.

Ca atare susținerile recurentei prin care se arată că atât în prezentul dosar, cât și în dosarul nr. x/2011, figurează aceleași părți, obiectul acțiunii este același, iar cauza acțiunii, respectiv fundamentul juridic legal al demersului promovat, este reprezentată în ambele dosare de răspunderea contractuală, vor fi analizate cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanță.

Recurenta critică și faptul că instanța de apel a găsit fondate criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021 privind nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 248 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că a fost dispusă greșit unirea excepției autorității de lucru judecat cu fondul.

Contra susținerilor recurentei, soluția instanței de apel este corectă.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 248 alin. (4) C. proc. civ. excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului, sau după caz, pentru soluționarea fondului.

Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, prin urmare nu va putea fi unită cu fondul cauzei, datorită faptului că solutionarea ei impiedică cercetarea temeiniciei acțiunii.

Din încheierea de dezbateri din data de 28.09.2021 prin care prima instanță a amânat pronunțarea rezultă că a fost pusă în discuție unirea excepțiilor autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune, și au fost încuviințate probe de fondul cauzei, respectiv înscrisuri.

O astfel de soluție contravine condițiilor impuse de textele legale precitate din care rezultă interdicția de unire a excepției autorității de lucru judecat cu fondul în toate situațiile, deoarece evocarea fondului contravine scopului instituit de legiuitor în privința acestei excepții și anume împiedicarea unei noi judecăți pe fond.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, verificarea incidenței în cauză a acestei excepții se face în baza petitelor formulate în cele două dosare în legătură cu care este invocată excepția autorității de lucru judecat, iar nu în urma administrării unor probe pe fondul cauzei.

În consecință, sunt nefondate și criticile privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dar și cele care privesc motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2023.