ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 04.12.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Baia Mare, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata dobânzii legale calculată la suma de 135.000 euro, la cursul BNR de la data plății, la care se adaugă 8 puncte procentuale, pentru perioada 29.03.2006 -25.10.2019, data restituirii garanției, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 90/03.02.2021, astfel cum a fost completată prin hotărârea din 26.05.2021, Tribunalul Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâți, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 135.000 euro, la cursul BNR din data plății, pentru perioada 25.10.2016 - 25.10.2019 și a sumei de 21.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții Municipiul Baia Mare, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Baia Mare au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 213/05.04.2022, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții Municipiul Baia Mare, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâții la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculată la suma de 135.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății, pentru intervalul 04.12.2016-25.10.2019, a respins apelul declarat de reclamantă și a menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate; a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimații-pârâți a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva acestei decizii reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții Municipiul Baia Mare, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Baia Mare au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2646/08.12.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins excepțiile tardivității și nulității recursului pârâților, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza instanței de apel pentru rejudecarea apelurilor.

Rejudecând calea de atac devolutivă, prin decizia civilă nr. 480/02.10.2023, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de pârâții Municipiul Baia Mare, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că dobânda legală datorată de pârâți este aferentă perioadei 11.06.2016-25.10.2019, a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate care nu contravin hotărârii pronunțate și a obligat intimații la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii sale, în sensul obligării intimatelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 135. 000 euro, la cursul BNR din data plății, la care se adaugă 8 puncte procentuale, inclusiv pentru perioada 29.03.2006-11.06.2016.

Prin cererea de recurs, subsecvent prezentării situației de fapt și a parcursului procesual al litigiului, autoarea căii de atac a criticat decizia curții de apel prin prisma motivelor de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a invocat împrejurarea că nu a fost legal citată pentru termenul din 02.10.2023, stabilit pentru rejudecarea apelului; a arătat că, prin cererea de recurs formulată în primul ciclu procesual, și-a ales sediul procesual la avocatul său, indicând persoana desemnată pentru primirea corespondenței, unde s-au comunicat toate actele de procedură aferente căii extraordinare de atac, însă în etapa rejudecării apelului citarea s-a efectuat la sediul său social, fiind în imposibilitate de a lua cunoștință despre citație. A susținut că, din această cauză, nu a fost nici prezentă, nici reprezentată la acel termen, fiind încălcate normele legale privind comunicarea actelor de procedură, precum și dreptul la apărare.

Printr-o critică subsecventă, a arătat că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 501 C. proc. civ., întrucât nu a respectat cele două probleme de drept dezlegate prind decizia de casare, respectiv aplicarea art. 2.525 C. civ. sub aspectul momentului de la care curge termenul de prescripție în cazul actului desființat pentru rezoluțiune, precum și chestiunea penalităților, cu privire la care s-a stabilit că, întrucât efectele rezoluțiunii se produc retroactiv, până la momentul încheierii actului desființat, nu există nicio justificare pentru care pretențiile cu caracter accesoriu ale recurentei ar fi limitate în timp la perioada de trei ani anteriori pronunțării rezoluțiunii.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) cpt. 8 C. proc. civ. a susținut că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 2.525 C. civ.

Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Primul dintre motivele de casare formulate de recurentă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a vizat nelegala sa citare pentru termenul din 02.10.2023, când au avut loc dezbaterile asupra apelului, a cărui rejudecare a fost dispusă de instanța supremă prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual. Titulara căii de atac a susținut că, citația pentru acest termen nu i-a fost comunicată la sediul ales la avocatul său, precizat prin cererea de recurs formulată în primul ciclu procesual, ci la sediul social al societății, împrejurare care a împiedicat-o să ia cunoștință despre termenul din 02.10.2023, la care nu a fost prezentă și nici reprezentată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor art. 13 C. proc. civ., dreptul la apărare este garantat, părțile având dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii, și posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, pentru a putea să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări și să își prezinte susținerile în scris și oral.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

În acest scop, legalitatea procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia, presupune respectarea obligației de citare a părților, în temeiul dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel", alin. (2) al aceluiași articol instituind, corelativ, sancțiunea nulității pentru nerespectarea cerințelor legale privind citarea părților și comunicarea actelor de procedură.

Înalta Curte reține că părțile au posibilitatea de a-și alege domiciliul sau sediul pentru a fi citate sau pentru a li se comunica alte acte de procedură, ipoteză în care, potrivit art. 158 C. proc. civ., dacă au arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora din urmă se va face la acea persoană.

Din analiza actelor dosarului, instanța supremă constată că, în primul ciclu procesual, reclamanta S.C. A. S.R.L. și-a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură la avocatul său, același în etapele devolutive ale procesului, dar diferit în recurs, fază procesuală în care sediul ales a fost la adresa din Cluj Napoca, jud. Cluj, desemnând persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură pe Dl. avocat B., actele de procedură pentru calea extraordinară de atac fiindu-i comunicate la acesta, potrivit dispozițiilor art. 158 C. proc. civ.

În urma admiterii recursului său, casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței devolutive de control judiciar, în etapa rejudecării apelului reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost citată la sediul său social din municipiul Baia Mare, str. x, jud. Maramureș, fără a fi respectată opțiunea exprimată privind alegerea locului citării și al comunicării actelor de procedură la sediul ales al avocatului său.

În această împrejurare, Înalta Curte reține că citarea S.C. A. S.R.L. pentru termenul din 02.10.2023 - singurul acordat pentru rejudecarea apelului, când au avut loc dezbaterile pe fond și a fost pronunțată hotărârea recurată în prezenta cale de atac -, nu a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale anterior evocate, întrucât curtea de apel, nesocotind alegerea reclamantei privind locul citării, a dispus comunicarea actului de procedură la sediul său social, iar nu la cel pe care partea l-a ales în mod expres prin cererea de recurs formulată în primul ciclu procesual, opțiune care nu a fost modificată de titulara căii de atac în etapa rejudecării apelului. Așadar, odată ce reclamanta a stabilit de comun acord cu apărătorul său ca acesta să preia sarcina de a primi, în numele și pentru cea dintâi, actele de procedură în legătură cu prezentul litigiu, iar opțiunea sa a fost adusă la cunoștința instanței, citarea nu se putea realiza decât potrivit dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., la sediul procesual ales, prin avocatul indicat pentru primirea corespondenței, orice altă modalitate de comunicare diferită de cea aleasă fiind nelegală.

Altfel spus, întrucât de la exprimarea acestei opțiuni explicite nu a intervenit nicio modificare neechivocă sub aspectul locului citării, Înalta Curte impune părților concluzia că, de la momentul ultimei alegeri partea a înțeles practic să valorifice și pentru viitor respectivul sediu procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, cu alte cuvinte, și în rejudecarea apelului, în al doilea ciclu procesual.

Prin urmare, procedând la rejudecarea apelului în lipsa citării legale a reclamantei, instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 13, art. 14 alin. (1), art. 153 alin. (1) și ale art. 158 C. proc. civ., norme ce statuează garanții ale respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

În acest context, devin relevante dispozițiile art. 174 alin. (1) și ale art. 175 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul statuând că actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În consecință, reținând că, în cauză, este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că vătămarea procesuală pricinuită părții nelegal citate, constând în pronunțarea unei hotărâri nefavorabile, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, care este lovită de nulitate, în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza instanței de apel spre o nouă judecată, cu citarea legală a părților implicate în proces, în conformitate cu normele de procedură mai sus menționate, potrivit art. 501 C. proc. civ. cu prilejul rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și cererea accesorie formulată de recurentă privind acordarea cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea prezentei căi de atac.

În contextul celor reținute anterior, analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. devine superfluă, astfel încât examinarea acestuia nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 480/02.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.