ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1308/2024

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 11.01.2023 sub nr. x/2023 de reclamantul A., în contradictoriu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, a solicitat instanței să dispună:

- obligarea pârâtei să recalculeze indemnizația lunară de gratitudine datorată de aceasta, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului indemnizației de gratitudine pe ultimii trei ani în urmă, calculați de la data cererii de chemare în judecată, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut prin Legea nr. 381/2021, Legea nr. 16/2021, Legea nr. 6/2020, Legea nr. 47/2019 și Legea nr. 3/2018;

- obligarea pârâtei să plătească, începând cu data soluționării definitive a cauzei, indemnizația de gratitudine cuvenită în cuantumul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei să plătească diferențele rezultate dintre indemnizația de gratitudine cuvenită pe perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată și data soluționării definitive a cauzei, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și cea efectiv plătită în perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată și data soluționării definitive a cauzei;

- obligarea pârâtei să plătească pe ultimii trei ani diferențele rezultate dintre indemnizația de gratitudine cuvenită pe ultimii trei ani în urmă, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și cea efectiv plătită pe ultimii trei ani calculați de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 330/MAS din 15 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția Civilă în dosar nr. x/2023, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1208/Ap. din 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 330/MAS din 15 martie 2023.

Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la 10 august 2023 sub număr de dosar x/2023, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, împotriva deciziei civile nr. 1208/Ap. din 12 iulie 2023.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul, în raport de art. 430 alin. (2) și de art. 431 C. proc. civ., a susținut că instanța a respins cerere de revizuire reținând că, în literatura de specialitate s-a apreciat că o condiție procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanță.

Recurentul-revizuent apreciază că hotărârea Curții de Apel Brașov este nelegală, din moment ce este nesocotit efectul hotărârilor judecătorești.

Recurentul-revizuentul arată că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referea doar la încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat.

Ca urmare a modificării prin Legea nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Așadar, dacă înainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 revizuirea întemeiată pe cazul de prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. era acceptată doar pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, după aceste modificări, revizuirea este permisă și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca atare, efectul negativ al autorității de lucru judecat va fi fructificat prin intermediul unei excepții procesuale de fond absolute, iar efectul pozitiv al autorității de lucru judecat va fi fructificat sub forma prezumției, obligând instanța sesizată ulterior să țină seama de ceea ce printr-o primă judecată s-a statuat.

Astfel, potrivit recurentului-revizuent, Curtea de Apel Brașov nu a fost chemată să soluționeze apelul, admițând sau nu o excepție procesuală, ci trebuia să judece în fond, ținând însă seama de dezlegarea dată asupra problemei de drept deduse judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat privind dezlegarea dată deja chestiunii litigioase.

În atare situație, recurentul-revizuent apreciază că, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu se pune problema "să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat".

În concluzie, contrar celor reținute de Curtea de Apel Brașov, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu mai subzistă condiția invocată de instanța de revizuire.

De asemenea, recurentul-revizuent arată că, având în vedere caracterele juridice ale efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, modalitatea de invocare și de analizare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, având în vedere soluția prevăzută de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. (după modificarea prin Legea nr. 310/2018), motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conferă căii de atac un caracter oarecum mixt, păstrându-și caracterul de retractare, însă printr-o analiză neaprofundată a fondului.

În consecință, Curtea de Apel Brașov trebuia să analizeze dacă aspectele dezlegate anterior prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, au legătură cu ceea ce s-a judecat prin decizia nr. 1208 din 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2023 și, în consecință, să anuleze această din urmă decizie și să trimită cauza spre rejudecare instanței de apel.

În ceea ce privește încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, recurentul-revizuent arată că, în acel dosar, un alt reclamant, în calitate de luptător cu rol determinant potrivii Legii nr. 341/2004, a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâtei să-i recalculeze indemnizația lunară de gratitudine datorată în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 16 din Legea nr. 7/2017 pentru anul 2017, art. 15 din Legea nr. 3/2018 și Legea nr. 14/2019, pentru anul 2019. De asemenea, reclamantul din acel dosar a mai solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate dintre indemnizația lunară cuvenită potrivit legii și cea efectiv plătită pe cei doi ani și până în prezent, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea de către Curtea de Apel Brașov a apelului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Recurentul-revizuent expune considerentele instanței, care au condus la soluția de admitere a cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2019, susținând că, în prezenta cauză, chestiunea juridică dedusă judecății este identică cu cea dedusă judecății în acest dosar.

În consecință, recurentul-revizuent arată că soluția cuprinsă în sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, îi este aplicabilă, devenind incidente prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Mai susține recurentul-revizuent că, dacă prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, acelui reclamant i s-a recalculat indemnizația lunară de gratitudine prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și i s-au plătit diferențele rezultate dintre indemnizația lunară cuvenită și cea efectiv plătită, neaplicarea aceluiași tratament juridic și în cazul său, conduce la conferirea unui privilegiu reclamantului din dosarul nr. x/2019 și la o discriminare a sa.

Intimata a formular întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurentul-revizuent nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile recurentului-revizuent vizează, în esență, faptul că, în mod nelegal instanța, în soluționarea cererii de revizuire, a reținut ca și condiție de admisibilitate a cererii, ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză, sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Revizuentul-reclamant arată că, în raport de această condiție, Curtea de Apel Brașov, în soluționarea cererii de revizuire, a reținut că în cauza în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere, prin motivele de apel, revizuentul reclamant a invocat efectele sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019 și că, analizând acest motiv de apel, în cuprinsul deciziei civile nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023, instanța de apel l-a înlăturat.

Curtea de Apel Brașov a concluzionat în sensul că problema autorității de lucru judecat a fost dezlegată în mod definitiv și a intrat astfel în autoritate de lucru judecat, astfel încât aceasta nu mai poate fi repusă în discuție în baza cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., repunerea în discuție a acesteia echivalând cu exercitarea unui control judiciar, ceea ce nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.

Însă, în opinia recurentului-revizuent, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, condiția reținută de instanță nu este incidentă.

Înalta Curte arată că, deși argumentele recurentului-revizuent sub aspectul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat ce poate fi valorificat ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018 sunt corecte, criticile sale nu pot fi reținute.

Astfel, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, invocarea normei de drept arătate mai sus presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanța de revizuire. Această condiție se explică prin aceea că instanța de revizuire, învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 430-431 C. proc. civ., rațiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

În consecință, Înalta Curte constatând că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, arată că soluția de respingere a cererii de revizuire este legală.

Înalta Curte subliniază că instanța de revizuire nu putea să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect, așa cum tinde să solicite revizuentul.

Înalta Curte arată că, verificând numai condițiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, Curtea de Apel Brașov nu putea realiza un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar fi deschis o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache și alții c. României, nr. 30464/03, B. c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 și altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019 a fost supusă analizei instanței în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023, Curtea de Apel Brașov în mod legal a respins cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții s-ar putea realiza exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze asupra eventualei incidențe a acestei instituții, iar nu să cenzureze o judecată anterioară.

Ca atare, argumentele recurentului-revizuent referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, nu pot fi analizate nici în recurs.

Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.