ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1985/2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Brașov – secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtei să recalculeze cuantumul indemnizației de gratitudine cuvenită, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului indemnizației de gratitudine pe ultimii trei ani în urmă, calculați de la data cererii de chemare în judecată, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut prin Legea nr. 381/2021, Legea nr. 16/2021, Legea nr. 6/2020, Legea nr. 47/2019 și Legea nr. 3/2018;

- obligarea pârâtei să plătească, începând cu data soluționării definitive a cauzei, indemnizația de gratitudine cuvenită în cuantumul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei să plătească diferențele rezultate dintre indemnizația de gratitudine cuvenită pe perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată și data soluționării definitive a cauzei, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și cea efectiv plătită în perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată și data soluționării definitive a cauzei;

- obligarea pârâtei să plătească pe ultimii trei ani diferențele rezultate dintre indemnizația de ingratitudine cuvenită pe ultimii trei ani în urmă, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și cea efectiv plătită pe ultimii trei ani calculați de la data formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 809/MAS din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV.

Curtea de Apel Brașov – secția civilă, prin decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023, a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 809/MAS din 30 mai 2023 a Tribunalului Brașov – secția civilă, care a fost păstrată.

Revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei civile nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

În motivarea cererii, autorul căii extraordinare de atac în retractare a susținut faptul că decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023, a cărei revizuire s-a solicitat, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov – secția civilă, sub nr. x/2023, la data de 21 noiembrie 2023.

Curtea de Apel Brașov – secția civilă, prin decizia civilă nr. 101/Ap din 1 februarie 2024, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă, în dosarul nr. x/2023.

La data de 5 aprilie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 101/Ap din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă.

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Curtea de Apel Brașov a reținut că o condiție procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanță.

Conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., "autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Potrivit art. 431 din C. proc. civ. "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

În edictarea acestor dispoziții, intenția legiuitorului a fost, pe de o parte, de a interzice reluarea acelorași judecăți, dar și de a accelera cursul justiției, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanță, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorității lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat și pus în discuție în raporturile dintre aceleași părți, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranșarea diferitelor aspecte litigioase ale judecății.

Conținutul art. 431 din C. proc. civ. dă expresie modalității în care se produc efectele lucrului judecat și consacră cele două forme de manifestare a acestuia, respectiv efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și cel pozitiv, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

În privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, acesta valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, fără să presupună identitatea de acțiune (obiect, cauză, părți).

În concluzie, pentru a fi reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional.

Potrivit recurentului, motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, trebuie văzut în coroborare cu prevederile legale menționate anterior.

Astfel, casarea deciziei civile nr. 101/Ap din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă, în dosarul nr. x/2023, poate fi cerută și dacă această hotărâre încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al unei hotărâri anterioare.

Curtea de Apel Brașov a respins cererea de revizuire, reținând că "în literatura de specialitate, în legătură cu acest motiv de revizuire, s-a reținut că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; b) să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; c) hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat".

Recurentul-revizuent apreciază că instanța de revizuire a nesocotit efectul hotărârilor judecătorești, considerându-se că ne aflăm cel mult în fața unei jurisprudențe, însă este ridicată la rang de argument juridic doctrina.

Cu alte cuvinte, jurisprudența nu are valoare de lege și nu generează obligații în sarcina altor instanțe, însă literatura de specialitate este creatoare de interpretări obligatorii pentru instanțele de judecată.

În accepțiunea recurentului, literatura de specialitate invocată de instanța de revizuire a analizat reglementarea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în forma existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Astfel, a arătat că înainte de modificările aduse C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referea doar la încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat. Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. reglementau că în cazul hotărârilor definitive potrivnice, instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre. După modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. are următorul conținut: "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Așadar, dacă înainte de modificările realizate prin Legea nr. 310/2018 revizuirea întemeiată pe cazul de prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. era acceptată doar pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, după modificările realizate prin Legea nr. 310/2018 revizuirea întemeiată pe cazul de prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acceptată și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În atare situație, se poate constata că efectul negativ al autorității de lucru judecat va fi fructificat prin intermediul unei excepții procesuale de fond absolute, iar efectul pozitiv al autorității de lucru judecat va fi fructificat sub forma prezumției, obligând instanța sesizată ulterior să țină seama de ceea ce printr-o primă judecată s-a statuat.

Curtea de Apel Brașov nu a fost chemată să soluționeze apelul admițând sau nu o excepție procesuală ci, trebuia să judece în fond, ținând însă seama de dezlegarea dată asupra problemei de drept dedusă judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat privind dezlegarea dată deja chestiunii litigioase.

Prin urmare, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu se pune problema "să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat".

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Brașov, recurentul apreciază că nu mai subzistă condiția invocată de instanța de revizuire în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Față de caracterele juridice ale efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, modalitatea de invocare și de analizare a acestui efect pozitiv, având în vedere soluția reglementată de art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. (după modificarea realizată prin Legea nr. 310/2018), în opinia recurentului, motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întemeiat pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, conferă căii de atac a revizuirii un caracter oarecum mixt, păstrându-și caracterul de retractare însă printr-o analiză neaprofundată a fondului.

Așa fiind, Curtea de Apel Brașov trebuia să analizeze dacă aspectele dezlegate anterior de instanță, prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, au legătură cu ceea ce s-a judecat prin decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă (dosar nr. x/2023) și, pe cale de consecință, să anuleze această din urmă decizie și să trimită cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

În continuare, recurentul-revizuent A. a învederat că Tribunalul Brașov – secția I civilă, prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să recalculeze reclamantului indemnizația lunară de gratitudine aferentă anilor 2017, 2018 și 2019, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 16 din Legea nr. 7/2017 pentru anul 2017, art. 15 din Legea nr. 3/2018 pentru anul 2018 și Legea nr. 14/2019 pentru anul 2019, precum și să plătească reclamantului diferențele rezultate dintre indemnizația lunară cuvenită și cea efectiv plătită, începând cu 01.01.2017 și până la rămânerea definitivă a hotărârii. Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de pârâtă, apel soluționat de către Curtea de Apel Brașov.

Chestiunea juridică dedusă judecății în dosarul nr. x/2023 este identică cu cea dedusă judecății în dosarul nr. x/2019.

Recurentul-revizuent consideră că soluția cuprinsă în hotărârea definitivă, respectiv sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020 a Tribunalului Brașov – secția I civilă îi este pe deplin aplicabilă.

A mai arătat că dreptul de acces la un tribunal presupune, printre altele, respectarea principiului securității juridice. Potrivit acestui principiu, unde există aceleași rațiuni trebuie aplicate aceleași norme juridice și date aceleași soluții, fiind fără relevanță faptul că sentința civilă definitivă anterior menționată a fost pronunțată în favoarea altei persoane și în contradictoriu cu o altă autoritate a statului. Având în vedere că situația reclamantului A. este identică cu cea a reclamantului B., din dosarul nr. x/2019, se impunea să fie admisă și cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2023

Autorul căii de atac a concluzionat în sensul că, deși între cele două cauze nu există tripla identitate, este evident că a doua hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția civilă, în dosarul nr. x/2023, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat - sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020 a Tribunalului Brașov – secția I civilă (dosar nr. x/2019).

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 7, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) și (6) din C. proc. civ.

Intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV a depus la dosar întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate.

Recurentul-revizuent nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 17 septembrie 2024 s-a fixat termen la data de 31 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În accepțiunea recurentului A., Curtea de Apel Brașov a reținut greșit că o condiție procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanță.

Criticile formulate sub acest aspect nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., întrucât textul legal anterior evocat se referă numai la efectul negativ al autorității de lucru judecat - art. 431 alin. (1) C. proc. civ. -, din moment ce soluția pe care o poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul reținerii acestui motiv de casare este respingerea cererii ca inadmisibilă, astfel cum prevede art. 497 teza finală din C. proc. civ.

Cu toate acestea, criticile recurentului-revizuent privind încălcarea normelor de procedură referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Demersul judiciar al recurentului în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, însă instanța de judecată a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În prezentul recurs, se susține faptul că nu mai subzistă condiția invocată de instanța de revizuire în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, față de soluția reglementată de art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., după modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit celor susținute de către recurent, Curtea de Apel Brașov trebuia să analizeze dacă aspectele dezlegate anterior de instanță, prin sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, au legătură cu ceea ce s-a judecat prin decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă (dosar nr. x/2023) și, pe cale de consecință, să anuleze această din urmă decizie și să trimită cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

Având în vedere că, în speță, se aplică dispozițiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, se reține că, prin adăugarea în art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. a prevederii potrivit căreia, în cazul hotărârilor potrivnice, instanța anulează cea din urmă hotărâre și, după caz, trimite cauza, spre rejudecare, atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, legiuitorul a asigurat accesul efectiv la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (și) pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Însă, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a reținut, în mod corect, incidența condiției anterior menționate. Chiar dacă nu este prevăzută expres de lege, această condiție a fost confirmată de doctrină și practica judiciară, plecând de la următoarele argumente:

În ipoteza în care, în al doilea proces, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins susținerile/apărările referitoare la incidența autorității de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeași apărare pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării/dezlegării date chestiunii litigioase respective.

Or, în cauza în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere, prin motivele de apel, reclamantul a invocat efectele sentinței civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, arătând că prin această hotărâre judecătorească definitivă i-a fost recunoscut deținătorului titlului de Luptător cu Rol Determinant dreptul de a îi fi plătite diferențele rezultate dintre indemnizația lunară cuvenită și cea efectiv plătită, ceea ce înseamnă că există identitate de chestiune juridică.

Analizând acest motiv de apel, în cuprinsul deciziei civile nr. 1630/Ap/31.10.2023, Curtea de Apel Brașov l-a înlăturat, reținând, în esență, că respectiva hotărâre nu are putere de lucru judecat în cauza dedusă judecății, în condițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.. S-a arătat că este vorba despre două litigii distincte, fără legătură între ele, care, deși pun aceeași problematică juridică, au primit soluții diferite la prima instanță. Acest lucru nu face ca hotărârea judecătorească dată în prima cauză să aibă putere de lucru judecat în acest al doilea litigiu, întrucât numai reclamantul din dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov se poate prevala de efectul pozitiv al puterii lucrului judecat izvorât din hotărârea judecătorească pronunțată, în ipoteza în care s-ar promova un litigiu nou care ar pune în discuție drepturile pe care le-a câștigat în respectiva cauză, apelantul din dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov neavând posibilitatea de a se prevala de această hotărâre, deoarece nu îl vizează.

Înalta Curte constată că în fața instanței de apel titularul cererii de revizuire, A., a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat prin raportare la sentința civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Această apărare a fost analizată și înlăturată de Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 1630/Ap din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, adică tocmai prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire.

În atare situație, odată ce efectul pozitiv al lucrului judecat invocat prin cererea de revizuire a fost analizat de instanța de apel a cărei hotărâre este contestată, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate ale cererii de revizuire.

Dezlegările date prin hotărârea indicată au fost analizate în cel de-al doilea dosar și, pe cale de consecință, nu se poate susține că există posibilitatea valorificării lor și prin intermediul revizuirii, întrucât instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale incidente, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Altfel spus, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce instanța s-a pronunțat asupra lipsei incidenței efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, infirmarea unei astfel de soluții nu se poate face pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții, iar nu să cenzureze o judecată anterioară.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de executare, limitată la motivele și condițiile expres prevăzute de lege și care nu permite repunerea în discuție a aspectelor tranșate definitiv de instanța de apel, neputând echivala cu un recurs într-o materie în care calea de atac a recursului a fost suprimată de lege.

Înalta Curte reamintește jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect, potrivit căreia dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. (1), trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie supusă unei noi judecăți (Cauza Brumărescu, citată mai sus, § 62, și Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, §§ 56-58, 24 iulie 2003). De asemenea, Curtea reamintește că, în conformitate cu o jurisprudență deja bine stabilită, instanțele superioare nu trebuie să folosească puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă examinare a cauzei. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. De la acest principiu nu se poate deroga decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Cauza Riabykh, citată mai sus, § 52, și Cauza Borshchevskiy împotriva Rusiei, nr. 14.853/03, § 42, 21 septembrie 2006).

Așa fiind, în condițiile în care nu este îndeplinită condiția dedusă din dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi analizat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de revizuire este legală, motiv pentru care, recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 101/Ap din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.