ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2075 din 5 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, nu își desfășoară activitatea la instanțele evocate de acest text de lege.

De asemenea, în ceea ce privește ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., s-a apreciat că una dintre instanțele competente potrivit domiciliilor celor mai mulți dintre reclamanți, Tribunal Giurgiu, are calitatea de pârât în cauză, astfel că nu se poate declina competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 2763 din 17 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că, față de calitatea Tribunalului Giurgiu de pârât, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2), (2)

1

și (3)

C. proc. civ.

Astfel, competența ar fi revenit Tribunalului Giurgiu în raport cu locul de muncă al reclamanților și domiciliile celor mai mulți dintre aceștia. Însă, Tribunalul Giurgiu, fiind pârât în cauză, reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află acesta.

În cauză, reclamanții, față de prevederile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, curte de apel învecinată Curții de Apel București, în raza căreia se află Tribunalul Giurgiu.

Prin urmare, s-a reținut că, odată exercitată opțiunea reclamanților, aceasta nu mai poate fi cenzurată.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții, având funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât în cauză fiind Tribunalul Giurgiu.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul. De asemenea, la alin. (3) se prevede că, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. prevede că "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz" iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În cauză, se reține că acțiunea a fost introdusă împotriva pârâtului Tribunalul Giurgiu, respectiv împotriva instanței căreia i-ar reveni competența soluționării în primă instanță a cererii, prin raportare la locul de muncă al reclamanților, precum și la domiciliile celor mai mulți dintre aceștia.

Ca o consecință, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

)

C. proc. civ., în conformitate cu care, dacă cererea este introdusă împotriva unei instanțe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aceste norme reglementează dreptul de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În cauză, se constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

)

C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Astfel, reclamanții au sesizat Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, aceasta fiind una dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București, din circumscripția căreia face parte și pârâtul Tribunalul Giurgiu.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița, competența acestei din urmă instanțe de a soluționa acțiunea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câștigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.